De ceva vreme, cinematografia americană pare să fi redescoperit povestea. Basmele s-au întors nu doar pe marele ecran, şi nu numai în varianta lor tradiţională. Prelucrarea poveştii în cheie modernă nu e chiar o noutate, însă nicăieri experimentul nu mi se pare mai reuşit ca în serialul Once upon a time (A fost odată ca niciodată), ajuns la al treilea sezon la postul american ABC.

once-upon-a-time-once-upon-a-time-27443608-1280-800Realizat de creatorii celebrelor Lost şi Tron: Legacy, Edward Kitsis şi Adam Horowitz, serialul se inspiră din basme celebre, cărora le găseşte însă întorsături neconvenţionale şi pe care le împleteşte cu viaţa urbană contemporană.
Premisa e simplă: după ce Regina cea Rea a aruncat un blestem asupra Prinţului Fermecat şi a Albei-ca-Zăpada, în America zilelor noastre a apărut un oraş bizar. În Storybrooke (Maine), adică locul unde s-a stricat povestea, s-au adunat eroii unor basme celebre. Toţi suferă de amnezie, pierzându-şi identitatea şi jucând roluri prozaice de chelneriţă, învăţătoare, primar sau… pacient în comă.
Singura care poate rupe blestemul e fiica, la fel de neştiutoare, a cuplului princiar, părăsită de nevoie în copilărie şi ea însăşi mama unui copil, crescut de… Regina cea Rea. Sosirea Emmei în Storybrooke şi transformarea ei în şeriful aşezării e doar începutul luptei pentru regăsirea finalului fericit. Iar un aliat neaşteptat al Emmei în această confruntatelor a forţelor magice e vrăjitorul Rumplestiltskin.

E doar un alt serial pentru copii, poate veţi spune. Ei bine, eu îl găsesc savuros, şi am trecut de mult de vârsta când citeam doar poveşti. De unde vine însă farmecul serialului? În umila mea opinie, sunt multe aspecte care concură la un astfel de efect. Acţiunea e plină de neprevăzut, tocmai datorită „derapajelor” de la filonul clasic al poveştii. Eliberarea de canon permite existenţa unor personaje complexe, profund umane, ale căror alegeri şi acţiuni sunt greu de prevăzut.

Snow White shows The Evil Queen that she's not afraid to face her in battle. Credit: ABC/Jack Rowand


ONCE UPON A TIME – “Lost Girl” – Albă ca Zăpada îi arată Reginei celei Rele că nu se teme să o înfrunte în bătălie.
(Photo credit: ABC/Jack Rowand)

Regina cea Rea poate smulge inimile din pieptul duşmanilor, dar se dovedeşte o mamă drăgăstoasă şi o bună gospodină, Albă-ca-Zăpada are spiritul rebel al lui Rob Hood, vrăjitorul cel mai temut al regatului a fost un laş, înşelat de nevastă, Pinocchio fură din magazine, iar Scufiţa Roşie e… vârcolac. Cu asemenea date biografice, e clar că şi aventurile personajelor se îndepărtează semnificativ de povestea clasică, menţinând doza necesară şi suficientă de suspans. În acest mixt trebuie să adăugăm destule scene încărcate de acţiune, umor şi romantism.  

În fine, nu trebuie uitat mesajul. Unul de care, poate, adulţii au nevoie chiar mai mult decât copiii. Din nou, putem trage nu doar clasica deja concluzie „binele învinge răul”. Bine şi răul absolut nu există, iar traseul cuiva în viaţă nu e predeterminat. Dacă vrei cu adevărat, te poţi schimba. Dacă-i permiţi, magia va intra în viaţa ta. Şi cea mai puternică formă de magie va fi, desigur, dragostea. Numai că noi, actorii lumii moderne, ne-am pierdut încrederea în această formidabilă forţă. „Ştii care-i problema cu lumea? Toţi vor soluţii magice pentru problemele lor, şi toţi refuză să creadă în magie”, spune la un moment dat Pălărierul nebun. Şi, zău, câtă dreptate are!

856 Total Views 1 Views Today