A. J. Kazinski e pseudonimul folosit de Anders Rønnow Klarlund și Jakob Weinreich (Foto: Ionuț Bănuță)

A. J. Kazinski e pseudonimul folosit de Anders Rønnow Klarlund și Jakob Weinreich (Foto: Ionuț Bănuță)

Personal sunt fascinat de procesul creației în comun. Eu însumi am scris și chiar desenat în grup și sunt convins că în acest caz întregul e mai mult decât suma tuturor părților. Voi cum creați? Care-i metoda voastră?

Anders Cred că a scrie împreună seamănă mai mult cu a face muzică în grup decât cu a scrie de unul singur. E ca o trupă…

… ca un jam-session…

Anders Da, ca un jam-session. Modul în care scriem noi e un jam-session și cred că dacă la început eram mult mai structuraliști (pentru că așa fuseserăm învățați de Școala de Scenariu din cadrul Academiei Daneze de Film), și lucram cu o precizie aproape matematică datorită educației primite, acum, cred că totul a devenit mult mai muzical, mai liric, pentru că așa simțim. Și probabil că avem mult mai multă încredere unul în altul și asta duce la crearea unei mai bune narațiuni. Și ne permitem să fim mai poetici și să îndrăznim să pătrundem în unghere ale poveștii pe care înainte nu le-am fi abordat… Jakob, tu ce părere ai?

Jakob Cred că ai mare dreptate… că într-adevăr atunci când două persoane scriu împreună e ca o muzică…

 

Asta înseamnă că unul începe o parte și apoi celălalt rescrie?

Jakob Da, cam așa e… și e foarte bine pentru că astfel fiecare idee bună ajunge să fie exploatată și discutată pe fiecare parte componentă. Atunci când scrii de unul singur îți spui că ești un geniu și fiecare aspect al poveștii este uimitor și ajungi să nu mai vezi problemele, uneori, poate că simți că ceva scârțâie, dar nu poți pune degetul pe rană. E bine pentru plot să existe două puncte de vedere.

Cum e perceput Stieg Larsson în lumea literaturii scandinave?

Cred că un singur lucru se poate spune despre Stieg Larsson și literatura crime nordică: el a deschis poarta prin care am pășit cu toții spre restul lumii. Așa cum Garcia Marquez a deschis drumul pentru sud-americani în anii 80, cu singuranță el a deschis ușa pentru noi…

Am înțeles că ați început colaborarea după ce Jacob a văzut un film scris și regizat de Anders  – The Possessed. Jacob, ce era atât de special la acel film?

A_J_Kazinski  by Ionut Banuta_0919Jacob Mai întâi trebuie să spun că asta s-a întâmplat acum aproape 20 de ani, dar dac-ar fi să-mi aduc aminte de filmul acela îmi amintesc că era înfricoșător, că m-a entuziasmat pentru că eram extrem de plictisit de filmele care se făceau pe atunci și că mi-a plăcut pentru că aborda diverse chestii stranii și supranaturale  nu pentru că ar fi fost vreun film de aventuri, ci pentru că atingea anumite elemente supernaturale și eu sunt atras de astfel de lucruri, iar la vremea aia așa ceva era foarte rar în Danemarca și nu văzusem niciun alt film care să le fi folosit. Pe scurt a fost un film înfricoșător cu o poveste horror și elemente supernaturale. Și mi-a plăcut extrem de mult! În Danemarca avem o apetență pentru ceea ce se cheamă realism, nu numai în filme și cărți, în orice! Cred că a devenit o adevărată tradiție, mulți scriitori abordează această manieră și o consideră un lucru bun, iar eu și Anders încercăm să luăm realismul și doar să-i dăm o tentă în altă direcție.

 

Recent am urmărit serialul – coproducția suedezo-daneză – Bron-Broen și am fost șocat de modul în care suedezii îi privesc pe danezi…

Jacob Nu am văzut decât primul sezon, anul trecut, și chiar nu-mi aduc aminte despre ce vorbești (râdem)

 

Anders,  ‘Possessed’ e o poveste despre o adevărată cursă contracronometru care pornește dintr-un spital danez și ajunge în România. De ce-ai ales România pentru localizarea unei porțiuni a filmului?

Anders Povestea începe într-un spital din Copenhaga cu o maladie care nu mai fusese întâlnită niciodată până atunci. Bolnavul venise cu o zi înainte din România și fusese mușcat de un câine… De ce-am ales România? Pentru că România are această aură clasică de horror, că răul originar provine de-aici, din Transilvania, de-aceea am decis să filmăm aici, într-o iarnă îngrozitoare, am filmat la spitale și la morgă, în împrejurimile Bucureștiului și totul arăta dezolant, mult mai dezolant decât acum, sugerând atmosfera unui rău străvechi, mitologic.

 

Cele mai multe recenzii ale filmului “Possessed” ca o mixtură de thriller medical și horror ocult. Ceva asemănător este în povestea din Ultimul om bun. Este o rețetă pe care-o folosiți în creațiile voastre?

A_J_Kazinski  by Ionut Banuta_0915Anders Da, sunt de acord cu asta. Sunt fascinat de faptul că trăim în această lume și că suntem încrezători că știm foarte bine modul în care e alcătuită. Ne închipuim că ȘTIM realitatea. Și când intervievăm și întrebăm profesorii și marile minți ale momentului de la Institutul din Copenhaga realizăm că nu știm nimic. Habar n-avem de modul în care e construit Universul, de ce suntem aici… Suntem fascinați de lucrurile pe care nu le știm. Socrate a spus că motivul pentru care a fost declarat ca fiind cel mai inteligent om al vremii lui e datorită faptului că a fost singurul care a realizat cât de puțin știe. Și cred că asta e una dintre forțele ce animă echipa noastră: forța lui a nu ști și cum te descurci cu lucruri pe care nu le înțelegi. E foarte complex și petrecem foarte mult timp cu aducerea unor întrebări filosofice la nivelul banal și să le transformăm în ceva inscriptibil în entertainement.

 

În Ultimul om bun era o mică scenă despre viața după moarte. Ați revenit în a doua carte – la o scară mult sporită – la acestă idee.

Anders Da… credem că e ceva foarte interesant și de-aceea când am început să scriem urmarea Ultimului om bun ne-am spus ce-ar fi să o punem într-un thriller? De-aceea personajul principal va trebui să călătorească în moarte, în marele necunoscut și să rezolve crima, iar apoi să se întoarcă. E într-adevăr…

Jacob… foarte stupid! (râdem)

Anders Foarte stupid, dar în sensul bun. Și am început să explorăm sufletul și semnificația sufletului în diferite culturi și cum îl percepe muribundul în ultimele lui clipe. Există dovezi ale existenței sufletului într-o peșteră veche de 2500 de ani, nu departe de-aici, în Grecia, cum facem s-o utilizăm? Așa c-am pornit într-un joc al explorării a ce nu știm și nimeni altcineva nu știe și e fascinant, în sens filosofic, cred, cînd străbați 500 de pagini și dacă ai un criminal în prima pagină și  un criminal în pagina 500 atunci, între aceste două puncte, trebuie să aflăm mai mult despre viață decât un serial killer din Copenhaga sau de oriunde altundeva. Trebuie să mai fie ceva, să înveți ceva, să existe un scop… Sau măcar o întrebare, măcar o întrebare, dar trebuie să contopești toate cele 500 de pagini în ceva mai mult decât o simplă urmărire a unui serial killer.

 

A_J_Kazinski  by Ionut Banuta_0928Chiar credeți cu adevărat în viața după moarte?

Jacob Într-un fel e o întrebare foarte grea pentru că suntem scandinavi, iar nordicii au în mod tradițional o fire plină de scepticism, dar pe de altă parte au fost resuscitați oameni după mai bine de 45-50 de minute și în Danemarca, dar și în multe alte părți ale globului și doctorii chiar nu pot explica ce se întâmplă. Nimeni nu poate spune ce s-a întâmplat cu oamenii ăștia timp de 45 de minute. Așa că e dificil să spui ceva pentru că nu există nicio explicație medicală sau rațională dspre ce-au experimentat oamenii ăștia. Pe de altă parte cred că e puțin cam arogant să spui că și-au imaginat totul.

Anders Sigur e faptul că nimeni nu știe. Și, cu certitudine, cred că această forță motoare a vieții, care ne înconjoară, vine de undeva. Și mai cred că dincolo de ceea ce este și de unde vine este e mai fascinant cum dintr-o dată pe această planetă pustie a apărut viața. Pentru că nu poți spune că totul s-a datorat unor reacții chimice. Și evident că nu vom afla niciodată. Omenirea nu va afla niciodată. Și cred că ăsta e destinul nostru. Kant spunea că niciodată nu poți vedea lucrul în sine.

 

Ce va fi în următoarea carte?

Anders Cartea următoare va fi despre monarhiile Europei. E un thriller care se duce înapoi în timp  și se bazează pe un lucru pe care – probabil – mulți europeni nu-l știu și anume că monarhiile europene sunt de fapt o singură familie. Așadar o singură familie! …care a avut o mare putere timp de 1000 de ani în Europa și cum membrii ei s-au luptat pentru putere, cum nu i-a dat drumul. E vorba de o tânără ziaristă fără slujbă, din Copenhaga, și care ajunge să lucreze la o grădiniță de copii unde unul dintre copii desenează o crimă și asta devine un punct nodal despre acel copil și ce-a văzut el…

Jacob Iar mama copilului lucrează pentru monarhia daneză, la palat și de-aceea tânăra ziaristă ajunge să suspecteze lumea monarhiei… Sper să-ți placă!

A_J_Kazinski  by Ionut Banuta_0927