03Delvaux02

Bine ai venit! Cât mă bucur că ne revedem! Cât a trecut de cînd nu m-ai mai vizitat? Câteva luni?

În fine, de când n-ai mai fost pe la noi, prin România, s-au întâmplat o mulţime de lucruri, care de care mai interesante. Nici nu ştiu cu care să încep.

Probabil o fi scris şi în presa occidentală despre Revoluţia de la Ploieşti, de astă-vară. N-a fost chiar o surpriză că România a devenit republică. Dar surpriză a fost când primele alegeri libere le-a câştigat Partidul Conservator, iar preşedinte a devenit Mihail Eminovici.

Majoritatea voturilor nu ştiu cum s-o fi obţinut, că umblă zvonuri cum că ar fi votat şi morţii din morminte cu conservatorii, dar ce ştiu cu siguranţă este că regaliştii se mai agită şi acum ca să schimbe forma de guvernare şi să-l aducă înapoi pe rege. Conu Iancu Caragiale zboară cu dirijabilul peste oraşele româneşti ca să împrăştie pamflete antiguvernamentale şi prezidenţiale. Unii se întreabă dacă fervoarea asta a lui n-o avea neapărat legătură cu forma de guvernământ, cât mai ales cu faptul că i-a scăpat printre degete Veronica Micle.

Cum, nu ştiai că Veronica l-a părăsit de dragul preşedintelui? Mă rog, despre chestiuni din astea nu prea avea cum să scrie în presa occidentală. Deşi, în zilele noastre, prin reţeaua telegrafică circulă tot felul de ştiri, de la un motor analitic la altul…

Între altele, umblă vorba că, la Câmpina, Bogdan Petriceicu Haşdeu ar căuta metode ca să pună spiritele morţilor din eter să amplifice puterea de calcul a maşinilor. Le-a şi scornit un nume acestor spirite transpuse în formule matematice – necrosofturi.

În schimb, în târgul Ieşilor, învăţătorul Ion Creangă s-a gândit cum să-i ajute pe şcolari să se împrietenească cu maşinile de calcul. Foloseşte motoarele analitice pentru jocuri de roluri în reţeaua telegrafică, cu personaje din basmele lui şi cu scenarii interactive.

Măcar Creangă e paşnic. Petre Ispirescu, în schimb, sub pretextul că ar culege folclor, începuse să organizeze prin sate celule de gherilă ca să declanşeze următoare revoluţie. Spera să aducă unitatea naţională a românilor. Cum s-a terminat revoluţia lui, probabil ai aflat. Mai nou, tinerii noştri poartă sumane pe care e brodat chipul lui. Iar Alexandru Macedonski, care a creat un nou limbaj de programare simbolic pentru motoarele analitice, a programat războaie de ţesut Vaucanson ca să ţeasă imaginea lui Ispirescu. Acum vinde sumane gata brodate, ca să nu se mai chinuie tineretul să brodeze de mână, şi, la cât de populare sunt, cred că o să facă avere în cel mai scurt timp.

În sinea mea, aş zice că am avea nevoie nu numai de revoluţie, ci şi de evoluţie. De pildă, poetul nostru naţional, Vasile Alecsandri, a devenit activist pentru drepturile celor dezrobiţi. Cutreieră ţara în lung şi-n lat în behemotul său cu aburi, iar ca fochist l-a luat pe Vasile Porojan. Unde se întâmplă vreun caz de opresiune, hop şi conu’ Alecsandri cu lecţiile moralizatoare! Se uită babele la behemotul lui ca la altă arătare.

Şi încă behemotul poetului nu ar fi nimic, dar Calistrat Hogaş a născocit un soi de aripă zburătoare, căreia îi zice deltaplan, şi cu care pluteşte prin văzduh. Vin turişti din întreaga Europă ca să-l admire şi să afle taina zborului. Ba chiar a zburat cu deltaplanul lui şi Alexandru Vlahuţă, jurnalistul, care a încercat să facă dagherotipuri de la înălţime. Doar că timpul de expunere era aşa de lung, iar deltaplanul se mişca atât de repede, că imaginile au ieşit tulburi şi de neînţeles, aşa că nu i le-a publicat nici o gazetă.

Mai bine ar fi încercat să facă dagherotipuri cu podul de peste Dunăre, care s-a inaugurat astă-vară. Numai că Anghel Saligny apără podul ca pe un secret de stat. A pus jandarmi în golemi mecanici să-l patruleze şi să-l păzească. Şi, la ce minune a tehnicii e podul acela, ar fi chiar păcat să-l arunce în aer vreun sabotor or vreun agent al unei puteri străine…

Dar uite că m-am luat cu vorba, drept pentru care nu te-am întrebat: De data asta cum a fost în excursie la Londra? Sper că n-ai mai spintecat pe nimeni, dragă Jack…