9-Istorii-Reutilizate_rgb (1)Isaac închise ochii pentru o clipă. Lumina orbitoare a paginii albe îl obosise, iar literele răspândite pe toată suprafaţa ecranului nu schimbau mare lucru. Conjunctiva nu-i dădea pace, semn că uitase să mai clipească. În definitiv, putea să se ridice de la birou ca să-şi clătească faţa cu o doză mică de apă. Cât mai rece.

Îşi amână totuşi mica satisfacţie. Termenul limită expira în cinci minute şi marca o etapă importantă în cariera lui de copiraiter. Îşi înghiţi cu greu nerăbdarea şi se apucă de revăzut. Textul era coerent, conform normelor. Personajele le interpretase corect, iar mixul de dialoguri respecta adevărul istoric.

Elimină câteva greşeli de dactilografie, puse corectorul gramatical şi semantic să facă o nouă trecere. Doar o virgulă între subiect şi predicat, alte două înainte de “şi”, un punct care întrerupea o frază fără sens. Două minute trecuseră.

Bine. Mai avea încă două ca să evalueze ultimele detalii. Titlul. Dacă nu era cel mai potrivit. “Cavernele Dunei”. Avea rezonanţă. Făcea trimitere la două din cele trei lucrări din care se inspirase, dar fără să preia direct niciunul din titlurile precedente.

“Da!” Era perfect. Treizeci şi trei de pagini de perfecţiune. Paragrafele se îmbinau minunat, ca piesele unui Lego dinamic. Păreau că au viaţă proprie şi că interacţionează cu sursele. Îşi scrise numele la sfârşit, dată lucrarea şi o trimise către editor.

Abia atunci se ridică din fotoliul alb imaculat, asortat cu camera şi cu biroul. Se îndreptă cu paşi mărunţi spre lavoar, încercând să nu ameţească. Îşi uitase ochelarii de citit pe nas. Încă o treabă pe care o tot amânase, ca să pară excentric. Îşi pregătea cariera cu grijă. Fiecare amănunt era important. Ochelarii rotunzi, tunsoarea scurtă, barba impecabil rasă. De fapt se epilase ca să nu aibă probleme zilnice cu consumul de apă.

Ajunse în fine la lavoar, programă doza de apă, temperatura şi presiunea. Ridică masca facială, o potrivi peste figura inexpresivă lipsită de ochelari şi apăsă pe buton. Jeturi minuscule îi muşcară efectiv epiderma, biciuind-o cu o cruzime mecanică, lăsând-o proaspătă şi hidratată. Apa se scurse imediat în găurile colectoare de sub bărbie.

Bip-bip. Bip-bip. Bip-bip. Alarma centrală era insistentă. De fapt aşa o programase. Indiferent care era problema, ar fi sunat doar aşa: bip-bip. Nimic original, nimic care să-l sperie din cale-afară dacă ar fi fost cu adevărat o urgenţă. Cu o atingere de deget anulă semnalul. Avea un mesaj nou. “Excepţional.” De la editor. “Mult prea repede”, gândi el. Deja emoţia îi întuneca privirea. Îşi aşeză imediat ochelarii, îşi strânse buzele, se aşeză în fotoliu, păstrând-uşi spatele drept. Erele ce urmau aveau să-i studieze înregistrările cu deschiderea şi citirea acelui mesaj istoric:

De la: Bârnă şi Nobila <fara-raspuns@barnanobila.ro>

Către: Isaac K. Herbert

Subiect: Concurs proză scurtă

Mesaj: Acesta este un mesaj automat. Vă rugăm nu trimiteţi răspunsuri sau contestaţii. În caz contrar, vor fi considerate drept spam şi veţi suporta rigorile legii. Urmează răspunsul la evaluarea textului trimis.

 

Dragă Isaac K. Herbert,

Vă mulţumim pentru interesul acordat  concursului nostru. În urma analizelor efectuate în mod automat şi prin urmare cât se poate de obiectiv asupra textului trimis, am putut selecta următoarele:

 

1. Încadrarea în tematică (reevaluare istorică a validităţii textelor din scifientul timpuriu): 10/10.

 

2. Reutilizarea personajelor (identificarea şi utilizarea personajelor principale din sursele studiate): 7/10. Am apreciat perfecta opţiune pentru R. Daneel Olivaw şi Lady Jessica. Totuşi cei doi sunt evident incompatibili. Drept urmare povestea lor de dragoste nu poate fi încadrată decât în genul parodic, care iese din tematică, având o prea mare doză de originaliate. În plus, personajul Corrin N. Wickter, deşi machiavelic, încadrabil în casa Corrino, nu are totuşi nimic nobil sau princiar. Am crede mai curând că este inspirat din “Omul din castelul înalt” dar neputând fi identificat cu niciunul din personajele lui K. Dick.

 

3. Reutilizarea textului (încadrarea în minim 1/3 şi maxim 3/5 de reutilizare a textului istoric): 9/10

Deşi am dori să vă acordăm maximul, nu ne lăsaţi această posibilitate, textul trimis având exact 33% conţinut istoric reutilizat, nereuşind să atingă minimul specificat de 33.33%. Am apreciat perfecta încadrare stilistică, eliminând necesitatea marcării textelor cu ghilimele, italice sau note de subsol. Dialogurile decurg normal, făcând trecerea de la “Caverne de Oţel” la “Dune” fără probleme şi realizând prin aceasta un colaj absolut decadent. Am apreciat pozitiv şi lungimea maximă de jumate de pagină a fragmentelor de text istoric.

 

În concluzie, dragă Isaac K. Herbert, vă rugăm să primiţi întreaga noastră consideraţie şi să acceptaţi scuzele noastre, întrucât nu vă putem include concurenţii desemnaţi să participe la etapa următoare, textul suferind de o doză prea mare de originalitate.

Redacţia

P.S. Insistăm asupra faptului că nu puteţi răspunde acestui mesaj. Nu se primesc contestaţii.”

 

Isaac îşi închise ochii. Jură să se răzbune crunt pe Bârna Nobilă când o să vină el la putere, dar până atunci trebuia să mai împingă câteva texte. Cel mai greu era să se încadreze în limitele de reutilizare. Toate editurile cereau minim 1/3, o limită greu de atins într-o lucrare originală. Pe lângă asta, îi venea extrem de greu să atârne pe ici şi colo câte un personaj original. Dar astea erau regulile.

Selectă alt anunţ de concurs din listă, citi condiţiile şi se apucă de lucru. Isaac K. Herbert era hotărât să câştige.

 

Povestire inclusă în volumul recent apărut “9 Istorii Reutilizate”  – Editura Tritonic