Tot frecam facebookul pe ecran, în lipsă de frunză de mentă, căutând soluţii pentru o vizibilitate mai bună a revistei. Disperat de-a dreptul, pentru ca deşi am făcut apel la contributori să mai posteze pe ici şi pe acolo, dar ceva mai des, referinţele la isprăvile dânşilor pe tărâmul ficțiunilor, asta se întâmplă ceva mai rar – mai spre deloc. Dar, după cum se va vedea, nici facebookul nu mai e ce-a fost.

Nemaivorbind că ar fi în folosul fiecăruia să-şi facă publicitate. De fapt aceasta este problema principală. Vizibilitatea literaturii româneşti în general (căci vrând-nevrând o parte dintre cei care ne băgăm în seamă vor trebui să-şi asume rolul de reprezentanţi ai generaţiei pentru contemporani) depinde de vizibilitatea scriitorilor în particular. Voi reduce discuţia la cazul ideal, în care nu se argumentează calitatea de scriitor. Să zicem ca vorbim exact despre cei care merită a fi consideraţi scriitori.

Deci, dragi iluştri oameni de litere, dragi ilustre doamne de litere, cum naiba să vă citească cineva dacă habar nu are de domniile voastre preţioase? Dacă nu vă obosiţi preţiosul apendice măcar să faceţi un pic de aer pe facebook? Şi nu vorbesc despre uau-wow-ce-am mai citit, staţi s-aflaţi ce-am aflat eu, sau ce poză mi-am făcut la pădure pe când culegeam mure. Nu dragilor, ideile voastre originale, de natură a schimba universul, de modelatori, de formatori ai creierelor mai slăbuţe ale cititorilor, acestea sunt lucrurile pe care le aşteptăm cu toţii să le puneţi pe tapet (nu pe peretele gol – acolo se dau în stambă zugravii sau pictorii de biserici). Asumaţi-vă rolul formator pe care nu-l puteţi renega indiferent ce aveţi de gând – pentru că altminteri nu mai sunteţi creatori. Exprimaţi-vă opinia aşa cum face Norman Spinrad – destul de frecvent şi vocal.

Fiţi prezenţi. Fiţi vii. Poate aşa, câte unul dintr-o sută veţi ajunge în vreun fel în Pantheon. Poate, pentru că ar trebui să se adune mai mulţi ca să ajungeţi la suta aceea reprezentativă. Cu modestie, mă voi trage la o parte, într-un colţ cu umbră deasă, căutând a vă spune duios, ca să nu va supăr – nu mă consider scriitor aşa cum vă consideraţi voi, sau cum consideraţi voi că ar fi un scriitor. Şi aşa îmi fac mai multă reclamă decât se cuvine şi nu vreau să vă ţin în loc sub pretext că nu răzbiţi de mine. Ceea ce oricum ar fi pe drept cuvânt neadevărat.

Cum spuneam, facebook face şi tace. Din vizibilitatea de 9% pe care o aveau paginile (şi vorbesc de cele plătite) vor ajunge la sub 4% prin schimbarea algoritmilor de afişare. Facebook ne oferă un filtru – un ciur – prin care ne cerne nisip în ochi. Chiar devine din ce în ce mai important să găsim – să folosim – toate soluţiile alternative pe care le avem la îndemână pentru a creşte vizibilitatea celor care creează.  Dar dacă vreţi să scrieţi pentru sertarul  mileniului următor, nu vă sfiiţi, nu vă deranjez.

Un bun prieten care nu-şi neglijează totuşi tema, mă contrazice şi îmi spune că totuşi reclama sa persistentă şi insistentă nu dă rezultat. Îi răspund, aşa cum am mai făcut-o: mesajul trebuie să conţină informaţie. Informaţia trebuie să aibă caracter cert de noutate, pentru a fi percepută ca atare. Dacă mesajul e redundant, cel care l-a primit odată îl va ignora a doua oară. Îi sugerez astfel să schimbe cât mai des conţinutul şi structura mesajului astfel încât, chiar dacă nu este 100% nou să fie totuşi parcurs în întregime. Pentru că altfel, degeaba îşi consumă timpul postând pe sute de grupuri, rezultatul va fi asimptotic zero.

Legat de asta am vrut să ating şi tema limbajului folosit în scrieri, ca mod de compunere a mesajului folosit în comunicarea cu cititorii. Inovaţiile semantice. Neologismele. Alterări fonetice. Argou. Jargon.  Fondul principal al limbii. Cam astea sunt ideile. Amestecaţi-le. Gândiţi-vă la ele. Articolul pe tema asta nu-l scriu acum, pentru ca ar fi redundant. L-a scris Mircea Opriţă în prelucrarea domniei sale a problemei de limbaj. Citiţi-l cu atenţie şi puneţi în aplicare. Publicul nu se lasă păcălit cu una cu două, iar dacă ţine morţiş să te uite, ai cam finalizat lucrarea.

Drept încheiere, reamintesc termenul de predare a materialelor pentru aprilie, fiind 15 aprilie, datorită decalajului impus odată de week-end şi apoi de concurs, care are data limită 18 aprilie.

Gata, am plecat. A băgat tuş la librărie.