ImmortalityIncde Georgiana Vlădulescu

Povestea: Thomas Blaine se consideră un om obișnuit, fără nimic ieșit din comun. Chiar și modul în care moare i se pare extrem de banal, așa că faptul că după moarte se trezește într-un spital îl ia complet prin surprindere. Și cel mai surprinzător lucru este faptul că se află în New York în anul 2110 pentru că angajații Rex Corporation aveau nevoie să readucă din morți pe cineva pentru o campanie publicitară.

Dar atunci când campania este anulată, Blaine e lăsat baltă în mijlocul unei lumi unde oamenii săraci își vând corpurile și se sinucid pentru ca alții să le poată folosi, unde contra unei sume, ți se poate garanta accesul în viața de apoi, unde morții pot vorbi cu cei vii și unde zombii există, deși nu vor să mănânce creierul nimănui.

Blaine trebuie să învețe regulile societății din viitor și să înceapă să înțeleagă mentalitatea celor din 2110, altfel nu va reuși să-și găsească locul în această lume în care deși moartea nu mai e o problemă, cu fiecare pas riști să-ți pierzi viața…

Părerea mea: De obicei, atunci când suntem puși față în față cu viziunea despre viitor a unui artist, fie că e vorba despre un scriitor, un regizor sau un ilustrator, există două mari categorii în care această viziune se înscrie: viitorul e fie idilic, fie (post)apocalipitic. La prima vedere, viziunea lui Robert Sheckley despre anul 2110 (o dată îndepărtată și atunci când a fost scris romanul, și azi) se înscrie între cele idilice, un loc în care încetarea din existență a fost eradicată neputând fi altceva decât un paradis.

Însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest roman a fost faptul că, la o privire mai atentă, totul e doar o poleială și sutele de ani de dezvoltare științifică și tehnologică n-au ajuns la esența omului, care, sub câteva aere filozofice, e același. Banul e în continuare rege, căci nemurirea nu e gratuită, ci se obține contra cost. De aceea, cei bogați au în continuare parte de toate privilegiile, iar cei săraci sunt în continuare gata să facă orice pentru familiile lor, inclusiv să-și cedeze propriile corpuri și să treacă în „neființă”, ceva de neimaginat astăzi… dar noi câte lucruri de neimaginat am fi în stare să facem dacă am simți, fie și pentru o perioadă scurtă, adevărata foame, adevăratele lipsuri, problemele mai mari decât semnalul slab de Wifi? Și deși pentru Blaine (și, prin el, pentru cititori), ideea morții trupului, dar nu și a minții e incredibilă, oamenii secolului 22 s-au adaptat deja la ea, au asimilat-o, au capitalizat-o… și au trecut mai departe neschimbați.

E adevărat, la prima vedere totul e șocant, însă chiar faptul că un om a fost reînviat doar de dragul unei campanii publicitare care, culmea, este anulată, e un semnal că lucrurile nu sunt așa simple cum par. Ideea aceasta a lupului care își schimbă blana, dar năravul ba, e scoasă în evidență chiar de destinul lui Blaine, care, după o perioadă de adaptare, reușește să reintre fără probleme în aceleași tipare ale vechii lui vieți, ocupând aceeași poziție în cadrul unei firme, viața lui redevenind la fel de banală în 2110 ca în 1958. Chiar el recunoaște că, ajuns în preistorie, probabil că ar fi avut aceeași slujbă, la un nivel mai rudimentar.

La fel lumea, indiferent de progresul sau regresul ei, e aceeași și nu o dată mi s-a întâmplat să-mi regăsesc gândurile, visele sau speranțele printre ale acestor oameni ai viitorului, imaginați de Sheckley cu peste 50 de ani în trecut. Tocmai de aceea, vă recomand Immortality Inc, o carte despre viitor scrisă în trecut, dar vorbind despre veșnicul prezent.