Zgomotul enervant al apelului de trezire nu-i dădea pace. În interiorul său se dădea o luptă inegală între resturile cocktailurilor amețitoare servite în seara precedentă în compania celor două ahtiraniene (ah, ce solzi fini aveau pe spatele albăstrui, atât de plăcut atingerilor intime…) și sunetul constant și penetrabil al soneriei.

Trebuia să se ridice. Urgent. Inspecția tubului gravitațional situat pe puntea zero trebuia făcută la prima oră, orice secundă de întârziere ar fi însemnat oprirea automată a motoarelor superluminice, pe motiv de potențială avarie. Scandalul ce ar fi urmat ar fi fost – fără îndoială – mai devastator decât senzația de mahmureală care îi dădea târcoale.

S-a îmbrăcat pe fugă, apoi a luat din mers o băutură fierbinte de la primul dozator care i-a ieșit în cale. Triplu cofeinizat, cu vagi arome de cafea.

– Bună dimineața, Hector! l-a salutat respectuos un tânăr îmbrăcat în uniforma albăstruie, specifică celor de pe puntea de comandă.

– Bună dimineața! a răspuns Hector, cu jumătate de glas, atent la licoarea pe care o consuma.

Asta era una din părțile bune ale meseriei de Vizionar Tehnic. Era tratat cu respect, așa cum fuseseră tratați pe vremuri șamanii de către ceilalți membrii ai triburilor din care făceau parte.
În avansatele și ultraperformantele nave de călătorie intergalactică, toți membrii echipajelor își desfășurau activitatea bazându-se pe deprinderile acumulate în școli și perioadele de pregătire. Cu o singură excepție: Vizionarii Tehnici. Aceștia trebuiau să posede trăsături native de caracter, abilități ce nu puteau fi dobândite prin învățare. Din această cauză erau tratați condescendent de către cei din jurul lor, fiind catalogați ca intruși veniți de undeva dintr-o zonă ocultă. Sau de la balamuc.

Nu erau practicanții vreunui cult, sau bolnavi psihic. Ci descendenții unor familii străvechi de eschimoși, care au trăit vreme de secole în Avannaa, nordul Groenlandei. Acolo, în contextul unor condiții magnetice specifice apropierii de Polul Nord, au dezvoltat abilități speciale de intuiție magnetică, transmise genetic de la o generație la alta. Din păcate majoritatea copiilor erau recrutați de mici pentru a fi inițiați în tainele meseriei de Vizionar Tehnic, perpetuarea acestor familii fiind astfel serios amenințată.

Erau din ce în ce mai puțini, însă de neînlocuit. Nimeni și nimic nu ar fi putut în cele maxim 180 de secunde petrecute în interiorul tubului gravitațional să inspecteze și eventual să corecteze alinierea tuturor quantelor de stimoniu. Dincolo de alinierea geometrică a acestora – vizibilă cu ochiul liber – era nevoie și de vizualizarea intuitivă a câmpului gravitațional generat. Orice dezechilibru în acest câmp putea produce efecte nedorite pe punțile superioare ale navei: imponderabilitate temporară sau dimpotrivă gravitație crescută, dereglări ale aparatelor… însă nimic nu se compara cu cel mai grav efect pe care un dezechilibru al quantelor de stimoniu îl poate genera.

Motoarele superluminice se aflau chiar în interiorul tubului gravitațional, poziționate concentric față de quantele de stimoniu. Fuziunea nucleară care se producea în interiorul motoarelor avea loc numai în condiții de echilibru gravitațional perfect. Orice dereglare însemna oprirea imediată a motoarelor, sau mai rău: reacții nucleare necontrolate, culminând cu distrugerea totală a navei.

Din păcate au existat cazuri. Chiar în recentul conflict din galaxia Messier 49, în care numărul mare de nave militare a impus utilizarea unor Vizionari Tehnici insuficient instruiți sau mai rău, improvizați din non-vizionari.

Explozia navei Duranus, cauzată de reacțiile nucleare scăpate de sub control, a fost ca un imens foc de artificii care a luat prin surprindere atât navele Alianței, cât și navele inamice. Scuturile acestora din urmă au fost serios afectate de unda de șoc produsă de gigantica explozie, rămânând expuse focurilor necruțătoare de artilerie declanșate de navele Alianței.

A fost o victorie foarte importantă, care a determinat în scurt timp capitularea forțelor inamice. Dar cu ce preț? Sacrificiul celor peste o sută de membri de pe nava Duranus.

Ancheta ulterioară a scos la iveală cauzele exploziei: alinierea incorecta a quantelor de stimoniu a generat un câmp gravitațional dezechilibrat. Vizionarul Tehnic nu a observat acest lucru, iar problema a rămas nedepistată și evident, neremediată; protocolul automat de protecție nu a funcționat deoarece nava se afla sub cod roșu, fiind angrenată într-un schimb de focuri cu navele inamice.

Ca urmare, reacțiile nucleare din motoarele superluminice au scăpat de sub control. Energia rezultată era utilizată preponderent la producerea și menținerea câmpului de protecție al navei, iar fluctuațiile acestuia aveau să fie fatale. A fost ca și când cineva ar fi scăpat de la înălțime, direct pe ciment, o pungă plină cu apă.

Evenimentul cu pricina a avut urmări nefaste și asupra lui Hector. Ar fi trebuit să se pensioneze în urmă cu câteva luni, dar acest lucru a fost amânat pe o perioadă nedeterminată. Deștepții de la centrul de pregătire suflau acum și-n iaurt, rechemând la evaluări și pregătiri suplimentare pe cei ce absolviseră fugitiv cursurile, în anii de război.

Era clar pentru el că fiecare intrare în tubul gravitațional însemna zile, poate chiar săptămâni scurtate din viață. Cincisprezece ani de activitate sunt OK, tot ceea ce este în plus produce efecte ireversibile.

Dar nu avea ce face. Era obligat să continue munca de Vizionar Tehnic, până când un tânăr coleg de breaslă urma să-i ia locul. La urma urmei, decât cincizeci de ani la pensie, mai bine câțiva ani de activitate stropiți de cocktailuri amețitoare savurate în compania unor domnișoare din rase atât de exotice, încât cu greu le putea pronunța numele.

 

Text prezentat la Concursul de literatură S.F. – Competiţii sportive non-G, x014

[contact-form-7 404 "Not Found"]