atavicNu sunt pasionat de filme. În locul acestora prefer să citesc o carte. Ţinând cont de asta, mărturisesc că demersul lui Liviu Surugiu de a scrie o carte pe care să o citeşti ca şi cum ai viziona un film mi s-a părut incitant. Am avut o reţinere când am auzit că este comparat cu Dan Brown, dar pasiunea cu care l-am auzit vorbind despre propriul roman m-a încurajat să-l citesc.Premisele cărţii sunt extrem de interesante: în tinereţea sa, Iisus s-ar fi îndrăgostit de o femeie, pe care ar fi lăsat-o însărcinată. Mumificarea tinerei imediat după aceea a lăsat embrionul în stare latentă, iar grefarea ulterioară pe trupul unei femei din secolul nostru ar fi creat mediul favorabil dezvoltării sale normale. Bineînţeles, sosirea acestui al doilea Mesia nu lasă indiferente comuntăţile religioase ale globului, care pornesc un adevărat război pentru a-l controla. O serie de teorii interesante ies la lumină pe parcursul cărţii (una dintre ele face referire la steaua care i-ar fi călăuzit pe cei trei magi), dovedind o documentare extrem de minuţioasă din partea autorului. Acţiunea curge într-un ritm alert, alternând planuri şi personaje şi conducând spre un final imprevizibil. Combinaţie între thrillerul religios şi SF, romanul Atavic are ritmul unui film hollywoodian de acţiune. Liviu Surugiu abordează scrisul într-un mod pe care nu l-am mai prea întâlnit la noi în ţară. Şi, întrucât finalul romanului construieşte premisele unei continuări, nu pot decât să sper că Liviu o va scrie cât mai curând.