un corp românesc ştie să nu aleagă i se pare
că atunci n-ar putea să-şi mai scuze durerile comode

pentru asta stai aici întârzie cu tot corpul tău
poţi să fii un breloc sau un abţibild
şi într-o zi toată muzica respiraţiei o să dispară
de la sine

sau invers

cu mâinile pregătite să primească liniştea
ca pe un sandviş am stat în autogară
până mi-a venit să plâng

aerul avea gustul frunzelor proaspete
pregătisem tot; oamenii erau la locul lor
nu aveam decât să privesc hoardele ultra-rapide ale serii
se gândeau ce bucată din mine să consume mai întâi

nici nu credeau când m-am ridicat cu paşi liniştiţi
să-mi văd de treabă
în limba mea maternă ca pe un skateboard
(2002)

439 Total Views 1 Views Today