Mariana-IonescuJocuri: inima se preface în scară

 

Mai târziu în seară, inima mea

se preface în scară:

din grădina cu petunii a casei şi

până la Steaua Polară,

îngeri de argint suie şi coboară pe ea

de parcă ar dansa împovăraţi

cu aripi luminoase.

Se scutură secundele arse

în gândurile mele răstignite

pe crucea toamnei amânate,

în păsări călătoare spre vremea viitoare

ascult cum ciocăneşte Meşterul din Lună

vrând să-mi spună

cum au apus întoarcerile înapoi.

 

 

Decor de toamnă

 

Geme noaptea

şi curge bătrână în oasele oraşului.

Ameninţând casele, cărora

le clănţăne cărămizile înfrigurate,

străzile îşi dezmorţesc coastele de balaur.

Lepădându-şi cămaşa de aur

peste lacurile albastre,

luna veştedă măsoară toamna –

pasărea neliniştii noastre.

 

 

Dimineaţă cu ochi violeţi

 

Muzică stinsă,

plânsul unei adolescente

stăruie peste lume

tot mai firav deşi

semăn în el constelaţii necunoscute

şi-l numesc dimineaţă trecătoare

cu ochi violeţi.

Întreg argintul melancoliei

se varsă acum în trupul zilei

ca un subţire îngheţ,

prinzând duhul nopţii cu dinţii încleiaţi

în clipe verzi şi leneşe,

aproape amorţite.

 

O stea rătăcită zace

pe fundul lacului

visându-se sufletul apelor,

între nuferi.