în ce parte a orașului doare mai mult

de câte taxiuri e nevoie pentru a ajunge în toate

locurile pe care ar trebui să le uit

 

din satelit străzile se văd ca niște ciorchini

de lumină dar aici jos întunericul

își satisface toate capriciile

 

nici măcar un haiku din care să țâșnească

pe neașteptate anxietatea silabei lipsă

micul cenzor s-a dus la culcare poți scrie

despre orice fără să te uiți

vinovat peste umăr

 

în piața romană se-aud cântări se văd

lumini de baluri izbucnind

din patiserii din cafenele și chioșcuri non-stop –

câți își mai amintesc azi lampioanele

rozaliei clăbuc?

 

știu că nu apuc 104 ani încerc

să țin minte și parcul cu umbre prelungi

și marșurile tăcute

din toate nopțile care parcă nu se mai terminau

și mâna alunecând moale de-a lungul zidului

 

și la fereastră chiar luna cu o seringă