Paul înhăță gustarea și se prăbuși în fotoliul plușat. Porni receptorul holografic. În viața de zi cu zi era un important om de afaceri, dar în timpul său liber, în momentele sale cele mai intime, se bucura de o bârfă bună. Ca de obicei, îl deschise la momentul potrivit. Sutele de imagini și informații se derulau pe imensa hologramă, curgând de la stânga spre dreapta. Coloana sonoră a genericului se estompă și titlul emisiunii izbi simbolic câmpul vizual al audienței:

 

ANALIZÂND VIITORUL

 

Gazda emisiunii își făcu apariția, un domn bine îmbrăcat, cu ochelari și o pieptănătură elegantă.

Crainicul: Bună seara, doamnelor și domnilor! Bine v-am regăsit la o nouă dezbatere a problemelor de ultimă oră. Sunt Normand Krupo și mă bucur să fiu alături de dumneavoastră!

Astă seară vom încerca să disecăm o problemă fierbinte alături de distinșii noștri oaspeți: domnul Hall Gunt, director executiv al MindMyMind Industries; domnul doctor Jammt Botticella, director al Institutului de Cercetare Psihiatrică Sanitasmus; domnul Matvev Mort, inspector principal și director-adjunct al Gărzii Naționale și domnul Fullmin Brond, lider al mișcării Minți Deschise.

Bună seara tuturor! Așadar, având în vedere boom-ul mediatic provocat de noul produs al gigantului MindMyMind, vă propun să abordăm impactul care îl dezvoltă proaspăta rețea adusă pe piața telecomunicațiilor, Rețeaua Cerebro-Invazivă, SoulToSoul. Domnule Gunt, ca reprezentant principal al companiei, am să vă cer să ne explicați câteva lucruri despre acest pas revoluționar în industria telecomunicațiilor. Vă rog!

Hall Gunt: Bună seara, atât ție Normandt, cât și telespectatorilor tăi. După cum spuneai, produsul nostru este cu adevărat revoluționar, MindMyMind aducând comunicațiile la un cu totul alt nivel: comunicarea telepatică în masă! Dacă în trecut acest subiect făcea obiectul miilor de abordări fantastice, acum, MMM face din acesta o realitate cotidiană.

Practic, nu este decât o nouă formă de comunicare care treptat, sperăm noi, va înlocui telefonia mobilă.

Crainicul: Domnule Hall Gunt, realizați că prin această afirmație declarați război companiilor de telefonie mobilă, nu?

HG: Sigur, și râse, declar război companiilor de telefonie mobilă nu mai mult decât au declarat ele companiilor de telefonie fixă la începutul anilor ′90. Sper mai degrabă ca lumea întreagă să perceapă acest pas drept unul important în redescoperirea speciei noastre, și nu o amenințare financiară.

C: Fi-ți mai exact. Ce anume doriți să subliniați prin redescoperirea speciei umane?

HG: Cu permisiunea de rigoare, am să-i cer domnului doctor să i-a cuvântul. Dânsul va fi în măsură să vă explice mult mai bine această redescoperire despre care vă vorbeam.

C: Sigur! Domnule doctor, vă rog…

Jammt Botticella: Bună seara tuturor! Fiind direct implicat în dezvoltarea acestei noi tehnologii am să încerc un rezumat rapid al modului de funcționare al acesteia. N-aș dori să plictisesc distinsa audiență cu termeni elaborați folosindu-mă de o atitudine emfazată, ba mai curând voi fi cît se poate de explicit printr-o abordare comună. Prin urmare, subiectul telepatiei nefiind unul deloc nou, am să pătrund direct în inima problemei. Această abilitate există și a existat încă din zorii umanității, doar că, în timp, lipsindu-ne de ea am uitat cum să o mai folosim. Multe alte specii, nedezvoltând un limbaj bazat pe sunete articulate și-au păstrat vie această capacitate. Ceea ce obișnuim să definim primitiv drept simțul dezvoltat al animalelor, nu este nimic altceva decât o formă de telepatie.

Acesta este principalul motiv pentru care părinții simt când puii le sunt în primejdie; motivul pentru care prădătorii își simt prada; ori indivizii rătăciți de grupurile păsărilor migratoare își regăsesc semenii oriunde în lume. Pentru că fiecare dintre aceste stări sunt emise și recepționate de toți acești indivizi.

C: Într-un cuvânt, o formă primitivă de radio-comunicații, un fel de post radio universal!

JB: Nimic mai adevărat, domnule Normandt! O comparație excelentă. Vedeți dumneavoastră, pentru că oamenii au ales comunicarea verbală în detrimentul telepatiei, dispozitivul radio încă vine încorporat din fabrică – dacă-mi permiteți o asemenea paranteză, oarecum hilară –, doar că noi i-am rătăcit instrucțiunile de folosire.

C: Cum explicați puținele cazuri de telepatie printre oameni, cele care în fapt au dus chiar la dezvoltarea acestei tehnologii. Asta nu contrazice teoria dumneavoastră? Nu înseamnă că unii dintre noi au încă instrucțiunile necesare?

JB: Nu! Aceste cazuri, este adevărat, au ajutat enorm în dezvoltarea tehnologiei SoulToSoul, însă nu au fost decât sclipiri involuntare. Fără intervenția științifică și medicală subiecții nu ar fi putut atinge un nivel satisfăcător.

C: Mai exact?

JB: Considerați lucrurile în felul următor: piesa principală din ansamblul general există, doar că nefiind folosită de milenii s-a atrofiat. Și-a pierdut funcțiile, puterea. Contribuția noastră a constat în amplificarea proprietăților ei.

C: Cu alte cuvinte, ați sporit artificial capacitatea piesei responsabilă de funcțiile emisie-recepție!

JB: Corect! Este ca și cum oamenii ar fi fost tot timpul în posesia unui telefon mobil, doar că uitaseră cum să-i folosească agenda și tasta de apel. Noi am rezolvat această problemă!

C: Prin urmare, nu avem altceva decât o nouă formă de telefonie mobilă?

JB: Într-un fel, da. Folosim același principii, în mare măsură. Cum redobândirea naturală a capacității în cauză ar fi un proces extrem de elaborat și un consumator enorm de timp, am recurs la principii asemănătoare. Clientul primește un dispozitiv, implantat chirurgical – un proces extrem de facil și lipsit total de efecte secundare ori complicații –, care vine cu un așa numit număr de serie. Considerați-l număr de apel, dacă doriți. Astfel, cunoscând acest număr de serie putem iniția o conversație cu persoana dorită.

C: Practic, iubita, soția ori prietenii îți vor suna în cap. La propriu!

Crainicul râse, urmat în scurt timp de toți invitații. După câteva secunde interesul discuției fu reluat. Jammt Botticella reveni:

JB: Se poate spune și așa!

C: Domnule Botticella, dacă produsul companiei MMM într-un final nu este altceva decât un telefon mobil mult mai elaborat, care-i motivul pentru care clienții actualelor rețele de comunicații mobile ar dori să-i solicite serviciile? Având în vedere că vor trebui supuși și unei intervenții chirurgicale. Și asta doar pentru un alt soi de mobil!

JB: O întrebare extrem de pertinentă, domnule Normandt! Răspunsul este simplu: pentru că STS oferă senzația!

C: V-aș ruga să dezvoltați răspunsul, domnule doctor…

JB: Absolut. În fond ce-i reacția creierului uman? Nimic altceva decât un răspuns la stimuli, semnale electrice interpretate de creierul nostru. În acest mod diferențiem senzațiile. Iubire, teamă, nevoie, și lista ar putea continua. Practic, dispozitivul implantat recunoaște tonalitatea vocii, poate interpreta conversația, conferindu-le utilizatorilor senzația. Când el îi va spune ei: la revedere iubit-o, te-am pupat, dispozitivul va acționa în consecință. O va pupa, figurat vorbind. Vor simți buzele cum freamătă sub atingerea sărutului sintetic!

C: Poate face așa ceva? mirarea fu evidentă pe chipul crainicului.

JB: Sigur! Chiar v-aș recomanda senzația. Este unică. V-o spun din propria experiență.

C: Vreți să ne sugerați că dumneavoastră sunteți în posesia unui asemenea dispozitiv?

JB: Bineînțeles! Fiecare membru activ al echipei de cercetare este în posesia unuia. Permiteți-mi o paranteză. Încă nu l-am folosim între noi pentru pupici despărțitori, și zâmbi.

Colegii de emisie îl urmară imediat.

C: Atunci cum de-mi recomandați pupatul artificial, de vreme ce nu-l cunoașteți încă, domnule doctor?

JB: Soția mea este și ea fericita posesoare a unui dispozitiv similar.

C: Asta explică tot! spuse la fel de zâmbitor. Acestea fiind spuse, sunt sigur că domnul Fullmin Brond, liderul mișcării Minți Deschise, este posesorul unui set de întrebări legat de produsul companiei MMM. Domnule Brond, aveți cuvântul!

Fullmin Brond: Vă mulțumesc! Voi trece direct la subiect, fără menajamente. Domnule doctor, ca și specialist în domeniul psihiatric, ce efecte secundare credeți că pot urma folosirii excesive a unui asemenea dispozitiv?

JB: Bănuiesc că faceți referire la dezvoltarea unei dependențe.

FB: Exact!

JB: Atunci răspunsul meu va fi la fel de direct: posibilă, însă nesemnificativă. Nu se va dovedi un pericol mai mare decât s-au dovedit radioul, televiziunea ori internetul. Amintiți-vă, fiecare dintre cele enumerate au generat polemici impresionante la vremea respectivă, dar nici una nu s-a dovedit că ar avea un efect extrem de nociv asupra comportamentului uman. În timp, toate și-au găsit locul și utilitatea lor. Încă consider adevărații dușmani ai minții omului – adevărații distrugători de creier –, drogurile, tutunul și alcoolul. Din punct de vedere medical, bineînțeles!

FB: Au fost cazuri de deces în urma folosirii eronate a fiecăreia dintre invențiile enumerate de dumneavoastră…

JB: Domnule Brond, afirmația dumneavoastră mă duce automat cu gândul la vestita anecdotă care descrie întâlnirea dintre un crucișător al armatei americane și un far. O cunoașteți?

FB: Da, cunosc anecdota respectivă, spuse Bront ușor iritat.

JB: Din acest fapt nu rezultă ca radarul ori radioul, în cazul respectiv, eronat folosite, devin o amenințare pentru omenire. Dacă există undeva o problemă, atunci aceasta se găsește în modul de abordare al situației. Un individ care dă dovadă de un anumit dezechilibru psihic, poate dezvolta o dependență față de un infinit număr de obiecte, persoane ori stări. Asta nu face persoana, obiectul ori starea respectivă o amenințare pentru societate.

FB: Dați-mi voie atunci să pun în alt mod problema…

JB: Vă rog, domnule Bront. Acesta este principalul motiv al întrunirii noastre.

FB: Aceiași atitudine o aveți și față de faptul că va fi posibil accesul către mintea unui om? Cu puțin efort, bănuiesc că asemenea convorbiri pot fi interceptate. Nu aveam astfel o violare deosebit de gravă a drepturilor omului? Să fim preciși, vorbim de violarea inimității unei minți, domnule doctor; ceea ce, mă tem, că-i mult mai grav decât asculatrea unei convorbiri telefonice. Nu credeți?

C: Cu toată considerația, cred că această întrebare ar putea fi direcționată către domnul Matvev Mort, inspector principal și director-adjunct al Gărzii Naționale. Domnule Mort…

Matvev Mort: Bună seara tuturor! Am să fiu la fel de direct. Folosirea acestui dispozitiv atrage după sine și riscurile aferente. La fel ca și radioul, internetul, ori alte invenții. Dar ca oricare dintre ele, nu putem folosi beneficiile oferite lipsiți de riscuri. Problema expusă de domnul Brond a fost considerată și rezultatul a fost dezvoltarea unui sistem de apărare. Un fel de firewall, dacă vreți.

FB: Totuși, un firewall poate fi învins! Să nu uităm zecile de cazuri când, o minte sclipitoare, din spatele unui banal computer domestic a izbutit să învingă sistemele de apărare ale NASA, CIA sau ale Pentagonului.

MM: Asemenea amenințări sunt vii, dar sunt riscuri pe care societatea va trebui să și le asume. Considerați-l un sacrificiu în slujba evoluției. Mă rog, al redescoperirii acestei abilități.

FB: Asta doar ca să nu aducem în discuție dezvoltarea unui nou val de atacuri teroriste! Terorismul cerebro-invaziv.

MM: Cunosc această abordare, subliniată chiar de gruparea ce o reprezentați. Dacă faceți referire la faptul că anumite gânduri ucigașe pot fi implantate utilizatorilor în subconștient pe linii alternative chiar în timpul conversației, vă pot asigura că această idee este încă de domeniul fantasticului. Ar fi imposibil să nu putem simți o asemenea prezență…

FB: Poate ar trebui să vă gândiți și la teoria mesajelor subliminale născută chiar din zorii apariției televiziunii. Știți, inducerea audienței într-o stare acută de consum, cândva și aceasta fusese de domeniul fantasticului…

MM: Cunosc mai mult decât credeți problema, domnule Botticella.

FB: Nu m-am îndoit nicio clipă de asta…

MM: Vă pot asigura că dispunem de toate mijloacele necesare pentru a preveni un asemenea atac subliminal.

FB: Cu alte cuvinte, nu vorbim de domeniul fantasticul!

MM: Nu am spus asta. Totul poate fi posibil, măcar asta putem învăța cu toții din evoluție. Dar atât timp cât o asemenea amenințare nu a fost încă dovedită cazuistic s-au măcar științific, nu poate fi vorba de un asemenea atac. A nu se înțelege că suntem indiferenți. Luăm în considerare orice posibilă amenințare.

C: Considerând problema expusă de domnul Brond, a terorismului cerebro-invaziv, domnule Mort, să presupunem că ar fi posibil un asemenea atac, poate fi atacatorul identificat? Iar implicațiile unui asemenea atac la ce nivel s-ar situa?

MM: Acceptând un asemenea scenariu, implicațiile unui asemenea atac ar fi suficient de importante cât să tragă un semnal de alarmă. Totuși, principiul de funcționare fiind aproape identic cu cel al telefoniei mobile, autoritățile nu ar trebui decât să depisteze numărul de apel și vor ști exact cine va fi răspunzător.

C: Atacatorul ar putea renunța la dispozitiv după efectuarea atacului, cum puteți rezolva în această situație problema?

MM: Cu tot respectul, dar scenarii ar putea fi de ordinul miilor. Răspunsul meu pentru fiecare este același: putem ține sub control un asemenea fenomen. Așa cum am monitorizat internetul, vom izbuti și în acest sens. Există restricții aproape de imposibil legate de procurarea armelor de foc, și totuși… scăpări ale sistemului sunt, sute ajungând ilegal pe străzi. Asta nu înseamnă că autoritățile stau cu mâinile în sân. În niciun caz! Vor căuta tot timpul soluții.

Spre exemplu, cineva poate deprinde cunoștințele încropirii unei bombe artizanale după cunoștințele dobândite în urma cursurilor de chimie. Pe cine scoatem vinovat în acest caz? Profesorul, pentru că și-a îndeplinit slujba? Statul, pentru că a aprobat chimia în școli? Vedeți dumneavoastră, totul este relativ. Ceea ce este foarte important, este faptul că venim cu un bagaj considerabil de experiență și vom fi extrem de precauți când va veni vorba de monitorizare. Vor fi filtre peste filtre, controlate de super-computere ce pot procesa milioane de terra de informații pe secundă. La fiecare pas, dacă va fi cazul, vor trage semnale de alarmă; iar noi vom fi acolo unde vom considera necesar. Fapt pentru care Garda Națională, încă din momentul în care Guvernul a luat în considerare implementarea telepatiei în masă, a pus bazele unei noi agenții. Este vorba despre Divizia de Monitorizare a Activității Cerebro-Invazive, sau mai pe scurt D.M.A.C.I.

C: Decizie care va atrage după sine critici negative la adresa Guvernului. Înființarea unui nou departament se traduce prin costuri suplimentare. Nu tocmai plăcute pentru situațiile de moment!

MM: Oricine stăpânește un minim de informații în domeniul financiar poate judeca singur modul în care lucrurile funcționează în asemenea cazuri. Divizia va consuma o sumă infirmă chiar din taxele și impozitele tehnologiei pe care o va monitoriza, iar dacă discuția alunecă în acest sens, întreaga noastră emisie devine un paradox. Care-i motivul să ne arătăm atât de îngrijorați de efectul unei asemenea tehnologii asupra societății, când avem îndoieli legate de încropirea unui sistem de siguranță?

C: Aveți perfectă dreptate, domnule Mort, însă mă îndoiesc că opinia publică o să treacă peste această observație.

MM: Nimic mai adevărat. Opinia publică are tot dreptul la replică. În fond suntem toți plătitori de taxe și impozite, iar acest lucru ne conferă dreptul expunerii părerilor personale.

C: Teoretic da, practic… Cunosc cel puțin treizeci de organizații care v-ar putea contrazice cu păreri solide, vis-a-vis de opinia personală, dar mă tem că momentan acest subiect nu face obiectul emisiei noastre. Poate cu altă ocazie…

MM: Cu cea mai mare plăcere!

C: Înainte de încheiere, domnule Mort, o ultimă întrebare. Care ar fi implicațiile acestei tehnologii în domeniul militar?

MM: Din păcate, considerarea acestei opțiuni nu-mi stă în atribuții. Aș…

C: Răspunsul dumneavoastră chiar mă surprinde! În calitate de inspector principal și director-adjunct al Gărzii Naționale, nu văd de ce nu ați fi în măsură să răspundeți!

MM: Garda Națională este direct responsabilă de probleme interne, de implicațiile lor sociale. Tot ce depășește această limită nu ne privește, cu atât mai mult implicațiile militare. Aceasta opțiune rămâne în vederea Armatei. Probabil că va fi luată în considerare o asemenea opțiune.

C: Există surse care susțin că toată această experiență câștigată, inevitabil necesară pentru ca un asemenea produs să poată fi răspândit în masă, vine chiar din domeniul militar. Unele guri rele susțin că decizia ar fi fost puțin forțată de un anume incident. Operațiunea Renașterea vă spune ceva?

MM: Dacă faceți referire la decizia Guvernului de a interveni în Orientul Mijlociu, pot spune că sunt în cunoștință de cauză.

C: Exact! Acolo se presupune că un număr important de soldați au fost luați ostateci și astfel secretul comunicației prin telepatie ar fi fost însușit de o parte mai puțin dorită. Astfel, înainte de a se ivi un competitor pe piața comunicațiilor, Guvernul a dat mână liberă implementării telepatiei în masă.

MM: Cunosc incidentul, știu că am pierdut un număr important de militari în cadrul acelei operațiuni, însă teoria dumneavoastră îmi pare un soi de conspirație internațională. Mă tem că un asemenea subiect mă depășește.

Zâmbește plin de satisfacție.

C: Pare ce-i drept de domeniul fantasticului, însă la fel de fantastic pare și faptul că fiecare răspuns din partea autorităților competente a fost evaziv.

Nu îmi rămâne decât să mulțumesc invitaților pentru prezență, cât și distinsei audiențe. Sperăm că în acest mod am răspuns câtorva dintre întrebările esențiale legate de evoluția uluitoare în industria comunicațiilor și că pe viitor vom aborda din nou acest subiect, cu vizibile granițe între real și fantastic!

Vă așteptăm cu mare interes într-o nouă ediție cu un subiect la fel de incitant: Cazul Been, criminalul în serie care aproape că a izbutit să îngenuncheze sistemul judiciar. Ideea că chirurgia estetică și modificările genetice dau rezultate apropiate de perfecțiune a pus autoritățile pe jar. Vom cunoaște reacția Cabinetului Național de Chirurgie Estetică vis-a-vis de noua legislație propusă de Guvern, sau cât de mult va afecta decizia statului numărul operațiilor întreprinse anual și detalii despre stufoasele dosare albastre, fără de care nicio manevră chirurgicală în acest sens nu va putea fi efectuată.

Sunt Normand Krupo și până la o nouă întâlnire vă salut respectuos și vă doresc o seară cât mai plăcută.

La revedere!

 

Paul își privi înfuriat castronul și, cu o mișcare bruscă, îl zvârli cât putu de tare spre receptorul holografic. Piesa de ceramică distorsionă pentru o secundă genericul de final al emisiunii, după care se izbi de perete. Se rupse în zeci de bucăți.

– Formează Robert! ordonă el dispozitivului telepatic.

– După câteva clipe o voce fermă răsună în capul lui Paul:

– Vă ascult domnule Gaspar!

– Unde ești acum?

– Sunt…

– Las-o baltă! Nici nu mai contează. Ascultă, idioții ăștia au depășit orice limită. Le-am umflat conturile și uite ce rahat de emisiune fac. M-au costat milioane bune fiecare dintre ei, și drept rezultat ce-mi dau? Implicații teroriste! Totul până aici. Asta a pus capac! Fă-le felul!

– Domnule Gaspar, răsună temătoare vocea din capul lui Paul, sunteți pe o linie sigură?

– Dobitocule! Este linia personală a patronului MMM, tu ce dracului crezi? Este sau nu sigură?

– Îmi cer scuze, doar că nu prea obișnuiți să…

– Nu obișnuiesc pe dracu′ să-i ia pe toți! Omoară-i până la ultimul, m-auzi? Este pentru a doua oară cât îi plătesc și-mi fac figura. Înțelegi?

– Vă înțeleg perfect, domnule Gaspar. M-am ocupat personal de fiecare dată ca cele zece milioane să ajungă la ei. Totuși, în ceea ce-l privește pe Matvev Mort… îi știți funcția. Ne-ar fi destul de dificil să ducem la bun sfârșit o asemenea încercare.

– Da! se frământă Paul. Lasă-l pentru moment. Rezolvă cu restul. Găsește cumva o soluție. Poți să le oferi foarte bine câte un dispozitiv gratuit, apoi fă-i să-și zboare creierii, ori să se arunce în gol de pe vre-un bloc turn. Metoda chiar nu mă interesează, important să crape!

– Asta ar însemna să folosim aplicația. Acea aplicație!

– Da! Folosește-o dacă-i necesar. Numai rezolvă treaba.

– Va fi extrem de riscant. Încălcăm contractul cu Serviciile Secrete. Ne-am dat acordul că ei vor fi singurii utilizatori. Ați semnat personal contractul! Dacă va ieși ceva la suprafață, nu prea văd cale de ieșire, domnule Gaspar.

– Robert, nu fi idiot. Ai sub comanda ta zece etaje înțesate cu cei mai talentați cerebro-informaticieni din lume. Nu-i plătim degeaba. Pune-i la treabă. Găsește o cale și rezolvă problema, pentru că în ritmul ăsta nenorociții ne vor distruge toată credibilitatea. Am investit zece miliarde în proiectul ăsta numai în cercetare. Pierdem banii și ne-am dus dracului cu toții, mă-nțelegi? O să vindem biscuiți la colț de stradă!

– V-am înțeles perfect, domnule Gaspar! Am rugămintea ca în următoarele zile să lăsați linia de siguranță deschisă permanent și s-o folosiți doar în interesul acestei probleme. O să vă țin la curent cu tot. Vă doresc o seară cât mai plăcută!