ursuleanuAcum doi ani scriam câteva cuvinte despre cel care a fost multă vreme persoana centrală, călăuza prin unde radio a imaginarului românesc. S-au petrecut acești doi ani cu mult amărăciune, pentru că l-au urmat, pe rând, alți apropiați ai noștri care au căutat să ofere aceeași îndrumare și susținere tinerelor talente: Grămescu, Ghidoveanu și Nicolau. Vremuri triste. Ața destinelor mereu toarce, dar până când? Ne facem timp să ne reamintim de ei și să sperăm ca unii  dintre noi vor fi demni să-i înlocuiască, măcar pentru o vreme. Deși, mă uit în jur și observ nedumerit că tânăra generație se uită țintă în altă parte. Spre facebook.

Îmi amintesc de vremurile de demult. De timpurile când fără prea mari griji pentru ce spuneam sau nu spuneam, mergeam cu trenul până la Timişoara şi înapoi iar Dan Ursuleanu şi Camelia Stănescu ne ţineau de vorbă până ajungeam, dezvăluind lumi şi idei magnifice. De vremurile când aşteptam cu nerăbdare sfârşitul de săptămână, pentru a explora viitorul, pentru a privi printr-o minusculă gaură de cheie universul care se desfăşura pentru restul lumii.

Om de radio, jurnalist şi scriitor, Dan Ursuleanu ne-a lăsat, la puţin peste 70 de ani, în ziua de 2 martie 2013, pentru a explora alte tărâmuri, luând cu sine în istorie o parte din cultura românească. Nu-l vom uita.

Eugen Lenghel
2 februarie 2013, Gazeta SF