Cover-21Vorbeam de cultură şi supraviețuire într-un context deloc plăcut, acela al tragediei de la Colectiv. Nu e greu de înţeles că tragedia putea fi complet evitată, dacă ar fi fost valorificată explozia fără precedent a informatizării, a automatizării, şi dacă s-ar fi profitat eficient de ieftinirea dramatică a componentelor de securitate şi de soluţiile de integrare în sisteme complexe. Adică cibernetice. Nu ar fi trebuit ca nimeni să se mişte nici măcar un centimetru pentru ca flăcările şi scânteile haotice să fie potolite imediat de o ploaie artificială, declanşată instantaneu de senzorii de fum şi de temperatură. Nimic miraculos, dimpotrivă, tehnologii accesibile, chiar ieftine. Dar…

Dar toate aceste sisteme au lipsit. Se vorbește de nerespectarea legilor şi a normelor. Eu şi destui alţii vorbim mai degrabă despre lipsa de cultură. O lipsă acută, care ne lasă expuşi în faţa atacurilor cibernetice criminale sau în fața unor banale accidente, altminteri uşor de evitat.

Tendința actuală este ca fiecare persoană să aibă cel puțin un dispozitiv informatizat legat în reţeaua mondială, expus riscurilor de securitate cibernetică la nivel global, fără ca măcar să conştientizeze cum respectivul dispozitiv anonim poate fi transformat într-o armă de atac extrem de periculoasă. Un telefon oricât de slab, cu conexiune la internet, poate fi compromis astfel încât, introdus în rețeaua unei firme, să producă pagube. Ignorăm însă acest fapt.

Mai mult, un telefon care sună sau vibrează în momentul nepotrivit poate declanşa un accident, fie el rutier sau de muncă. Vă puteți imagina o mie de alte moduri de a influenţa viaţa cuiva. Reflexele ne pot salva, dar la fel de ușor ne pot distruge.

Încă o dată, conștientizarea pericolului global la care suntem expuşi odată intraţi în aria mijloacelor cibernetice (unde oare suntem în afara ei?) trebuie să devină pentru fiecare dintre noi (nu numai pentru specialişti) o parte a culturii, a învățării. Fiecare e răspunzător pentru sine, în primul rând, indiferent cât de mult facem abstracție de faptul că, azi, trăim.

„Crime as a service” a dezvoltat mai mult decât ramuri întregi ale economiei. Acest „serviciu” contribuia anul trecut în „economia” SUA cu aproape zece miliarde de dolari. Credeți că este un fenomen nesemnificativ sau întâmplător? Credeți că se referă doar la economia SUA? Este vorba doar de contractele estimate a se fi încheiat pe acel teritoriu. Lumea, este mult mai vastă.

Avem două alternative – să ne pregătim să asimilăm securitatea cibernetică din mers, cu mare grabă, sau să dispărem. Ca dinozaurii. Suntem obligați să trăim SF, să ne informatizăm şi să învăţăm să folosim la randament maxim tehnologiile pe care punem mâna, doar pentru a supravieţui. Aruncatul calculatorului pe geam pentru că nu face ce vrem este deja o opţiune imposibil de acceptat.

Mai mult, randamentul muncii este principala cheie pentru ieșirea din acest marasm economic al României anului 2015. Acest randament depinde direct de cunoaşterea şi aplicarea informatizării intensive, concomitent cu evitarea şi combaterea atacurilor cibernetice. Am intrat într-un război – cibernetic – imposibil de câştigat, cu durata imposibil de precizat, dar previzibil că va continua pe durata vieţii noastre şi cu mult peste. Greu de expus combatanţii, din cauza caracterului extrem de fluid al părților implicate, al scopurilor şi poziționării faţă de aceste ţinte, scopuri sau necesităţi. După cum spunea cineva, revolta are o singură justificare – succesul.

Voi face pasul mai departe spre o epocă din viitorul apropiat când majoritatea obiectelor se vor tipări 3D și vom cumpăra online licențe pentru tiparul și folosirea acestor obiecte. Ce se va întâmpla dacă un atacator va schimba datele tranzacției? Mai multe licențe, alte obiecte, cu o combinație aparte de compuși chimici în conjuncție? Fiți siguri că aceste situații vor fi reale. Vor fi mai frecvente dacă nu ne pregătim din timp să securizăm acest gen de atac cibernetic.

Supravieţuirea este o problemă de cultură. Cultura ajunge la fiecare doar prin eforturile sale proprii, nu prin asimilare directă sau osmoză. Deşi, într-un viitor incert, ar putea fi disponibilă şi această tehnologie.

Mă întreb doar, în acel viitor, România va mai fi pe hartă ?

Le mulţumesc pentru inspiraţie lui Varujan Pambuccian, lui Richard Bach – reprezentant al Guvernului Marii Britanii – Departamentul pentru Cultură, Media și Sport, Institutului Bancar Român pentru organizarea Cyber Security Day.

PS – În Marea Britanie, Cyber Security este o problematică inclusă deja în temele Culturii.