Ce-ar fi de-am mai greşi o leacă,marin-sorescu

Noi, cei disciplinaţi, modeşti,

Cu fruntea veşnic ce se freacă

Doar de zăbrele de fereşti?

 

Să scoatem sabia din teacă,

Eu să lovesc, tu să loveşti,

Un fapt grozav să se petreacă:

Să simt că sunt, să simţi că eşti.

 

Cuminţi în bănci şi raşi în cap

Ne strecurăm mereu tiptil

Să nu jignim vreun casap,

 

În timp ce sufletul, fitil,

Arde mocnit, de la un cap,

Şi explodează inutil.

Din volumul Marin Sorescu – „Poezii alese de cenzură”,

Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1991