milestones_enCu fiecare învârtire a roţilor autobuzului se apropiau tot mai mult de finalul călătoriei. În mod inexplicabil, acestea se mişcau foarte rapid, ca şi volanul rotund din mâinile şoferului, tăcut, închis în sine şi nespus de trist. Privea drept înainte, foarte atent la drumul de ţară plin de gropi pe care înaintau, încercând parcă să arate celor doi călători că există şi şoferi preocupaţi de confortul celor pe care îi transportă, de respectarea regulilor de circulaţie şi a celorlalţi participanţi la trafic, chiar dacă până atunci întâlniseră doar boi, vaci, porci, câteva gâşte şi o duzină de măgari.

Cei doi cyborgi, la rândul lor, nu erau într-o stare prea veselă ori optimistă, în mare parte şi din cauza stricăciunilor provocate de admiratorii „Bărcii Fericirii”, ce nu puteau fi reparate fără asistenţă de specialitate. În plus, edificaţi de loviturile recent primite asupra fragilităţii propriilor corpuri, X şi Y procesau cu dificultate informaţiile despre ideea de dispariţie fizică primite de la GPS. Poate şi fiindcă nu au găsit nici un răspuns pozitiv la o ipostază negativă în totalitate. Neînţelegerea s-a transformat, încet-încet, ca orice neînţelegere, în nelinişte spre angoasă, avansând până la starea de teamă aprofundată, aproape patologică, care se manifestă, în ultimul stadiu, prin înstrăinare totală faţă de lumea înconjurătoare.

Căderea psihică a celor doi cyborgi se accentua rapid, invers proporţional cu distanţa pe care o aveau de parcurs până la capătul drumului şi destinaţia lor finală. Într-o încercare raţională de a depăşi o astfel de stare, cei doi au început o dezbatere teologico-filosofică despre scopurile existenţei în general şi resorturile care conduc spre îndeplinirea acestora.

Pe când analizau, antrenându-l în discuţie şi pe şoferul aflat în mijlocul unei depresii nespecifice, ideea de soartă la grecii antici, acesta din urmă, puţin mai înviorat, şi-a reluat unele din vechile obiceiuri, punând în funcţiune radioul-ul. Tocmai atunci se difuza „Horoscopul zilei, organizat pe semnele zodiacale”, o emisiune ce i-a scos definitiv din starea de amorţeală.

Cyborgii îşi calculau zilele de naştere după data în care i-a upgradat GPS cu module de filosofie, întâi pe X, care era Berbec, o zodie de foc, apoi pe Y, nemulţumit că o întârziere de numai o zi l-a făcut să intre într-o zodie de pământ, ca cea a Taurului.

Totuşi, în drumul spre ultima destinaţie a călătoriei lor, predicţiile pentru ambele zodii i-au mai liniştit puţin. Lui X i s-a spus că este „cam agitat, pentru că începe o lucrare nouă şi nu îi este clar cum să o abordeze. Nativul din această zodie nu trebuie să refuze sprijinul oferit de colegi şi, chiar dacă îl vor frământa problemele profesionale, ar fi bine să îi arate partenerului de viaţă mai multa afecţiune.” Y, la rândul său, era „creativ şi îl va preocupa ideea de a începe o activitate nouă. Are şanse să se afirme pe plan intelectual şi, din fericire, parcurge o perioadă favorabilă inspiraţiei artistice. Totuşi, era sfătuit să nu neglijeze odihna.”

Şoferului, care era Fecioară, i s-a recomandat „să nu înceapă activităţi noi, pentru că îi lipseşte simţul practic, şi să amâne deciziile importante pe plan profesional şi în afaceri, pentru că s-ar putea să nu găsească cele mai bune soluţii!”

Acesta din urmă a şi recunoscut că mai devreme era aşa de trist că se va despărţi de cei doi cyborgi (pe care îi considera deja prietenii săi), încât se gândea să se lase de condus autobuze şi să treacă la tiruri, dar acum îşi dă seama că ar fi fost o prostie.

Apoi, la sugestia lui X, foarte mulţumit de predicţiile astrale ascultate, a început să caute pe diferite frecvenţe emisiunile de predicţii, horoscoape, astrologie în general, astfel că,  în următoarele ore, cei trei ignoranţi au urmărit cu maximă atenţie mai multe emisiuni instructive, precum „Zodia îţi spune ce animal de casă poţi alege”, „Soţul ideal e scris în stele”, „8 metode de a-ti vedea ursitul”,  „Astrele îţi arată cum slăbeşti”, „Ceaiul ideal zodiei tale”, „Aroma-terapie si zodii”, „Ascendent şi Cristale Norocoase”, „Bancuri”, „Fereşte-te de ceasul rău” (asta era o reclamă la ceasuri electronice), „Viitorul din cafea”, „Ghiceşte-ţi norocul în zaruri” (reclamă la un cazinou recent deschis) şi multe altele.

Predicţiile erau în mare parte foarte pozitive, moralul tuturor crescuse, autobuzul mergea ca uns pe un drum de astă dată renovat, aşa că au ajuns puţin mai devreme decât era programat. Ultima staţie a călătoriei celor doi cyborgi îi aştepta, nou-nouţă, strălucind o scenă pentru un spectacol grandios de pop-rock, înconjurată de o masă de oameni curioşi, veniţi pentru satisfacţia lor particulară – a vedea doi cyborgi care înfruntă sistemul, şi de persoane aflate în exerciţiul funcţiunii: militarii – pentru pază şi ordine, presa audio-video şi scrisă – pentru imortalizat momentul, comitetul – pentru primire.

GPS, îmbrăcat cu cel mai frumos halat de programator pe care îl avea, i-a strâns în braţe fericit, imediat ce X şi Y au coborât din autobuz, în uralele vesele ale mulţimii care fremăta de încântare. Nici n-au ajuns bine cei doi cyborgi, că au şi fost împinşi de către reprezentanţii filialei locale a „Multinaţionalei Mobile” într-un separeu adus de o binecunoscută bandă rulantă, mult mai mare decât cele cu care călătoriseră in prima metropolă.

Au rulat cu viteză de paradă spre cel mai luxos complex hotelier din zonă, ajungând în scurt timp, mulţumiţi să lase în urmă gălăgia mulţimii, îmbulzeala presei şi vorbele mieroase ale celor din suita de primire.

Au fost poftiţi în restaurantul hotelului principal, unde îi aşteptau directorul general al multinaţionalei ce administra benzile rulante din cele trei metropole ale ţării, pe nume Partial Epifenomen, diverşi executivi de la fabrica de cyborgi cunoscută şi ca „Groapa”, toată administraţia complexului hotelier şi multe alte personalităţi, mai ales din show-biz.

În scurt timp, X şi Y au aflat cum vor decurge următoarele 7 zile: prezentarea fiecăruia din testele pe care le-au avut de trecut la televiziunea administrată de „Multinaţionala Mobilă”, talk-show-ul televizat din final, centralizarea voturilor electronice ale telespectatorilor, în funcţie de care se va decide dacă drumul lor şi-a atins scopul.

– Dar până în seara emisiunii finale, spuse Partial Epifenomen încântat, mai aveţi un ultim test de trecut. Va trebui să demonstraţi că puteţi, asemeni oamenilor, să creaţi un semen care să vă conţină caracteristicile individuale şi chiar să depăşească suma acestora. Cum sunteţi amândoi dotaţi cu sex masculin, nu vă impunem să construiţi un cyborg, ci doar o Minte care să vă cuprindă pe amândoi (obligatoriu să vă şi depăşească), pe care noi să o putem integra într-unul din cyborgii de generaţie nouă.

– De-a lungul călătoriei întreprinse ne-aţi demonstrat că posedaţi calităţi absolut extraordinare, interveni un director de la fabrica de cyborgi, aşa că nu aşteptăm de la creaţia dumneavoastră decât să corespundă unor parametrii de performanţă deosebiţi: să ştie totul, despre orice, de oriunde, din orice moment.

– Aceasta presupune, îl întrerupse Partial Epifenomen, ca Mintea dumneavoastră reunită să aibă capacitatea de a descrie trecutul, de a explica prezentul şi, în mod obligatoriu, de a prezice viitorul.

X şi Y n-aveau în vocabular destule vorbe de ocară pentru a amenda făţărnicia celor ce îi însărcinau să creeze imposibilul, în ultimul ceas, doar ca să fie siguri că vor pierde dreptul de a fi acceptaţi membri cu drepturi depline ai omenirii.

Până să spună ceva, le-a fost prezentată gazda emisiunii finale, un bărbat carismatic numit Absolut Tuche, cel mai în vogă prezentator TV al momentului şi omul care capta atenţia şi imaginaţia a milioane de telespectatori, seară de seară.

– Timp de 6 seri, acesta va media o serie de talk-showuri despre testele prin care aţi trecut, iar în a şaptea seară va fi alături de dumneavoastră, spre a vă testa creaţia şi a vă ajuta să convingeţi publicul că meritaţi să fiţi consideraţi oameni, mai adăugă Partial Epifenomen.

Acestea fiind spuse, X şi Y au fost invitaţi să zâmbească pe tăcute la o scurtă conferinţă de presă, susţinută chiar în sala principală a restaurantului, iar apoi au fost lăsaţi să lucreze în linişte la ultima sarcină.

Rămaşi singuri, X, mai temperamental, a început să-şi acuze gazdele de fariseism, lipsă de fairplay, calicie, lene, ură de rasă şi multe alte insulte, înfuriat la culme de ultima surpriză de care au avut parte în acea zi: cyborgul în care urma să fie integrată Mintea lor era nimic altceva decât un gândac-kina.

– O alegere mai îngrozitoare de atât nici că se poate, spuse Y calm. În afara simbolisticii psihologice evidente a acestui suport, ne vom confrunta şi cu enorma dificultate de a integra fizic o Minte superioară în ceva atât de mic. Ai vreo idee cum să introducem măcar datele? Cum comunicăm cu Mintea, odată ajunsă în trup, cum o facem să ne răspundă inteligibil? Hai că avem la ce ne gândi, lasă ocările pentru mai târziu, după ce câştigăm.

– Problema cea mai grea nu e asta, ştii prea bine. Vom reuşi, nu mă-ndoiesc să creăm o Minte în miniatură capabilă să descrie trecutul şi să explice prezentul. E dificil, dar nu imposibil. Imposibil e să creezi un oracol, apt să facă ceva ce nimeni nu poate, o prevestire, o prezicere, o profeţie cât de mică.

– Eşti supărat. Văd că te repeţi, dar îţi spun eu, n-are sens. Desigur că vom crea un oracol. Fiindcă e cea mai grea parte a testului nostru propun să o lăsăm pentru a şasea zi, astfel încât să avem suficient timp să analizăm problema. Până atunci, va putea şi GPS să ne transmită toate datele ştiinţifice, istorice, geografice, lingvistice şi folclorice la care are acces despre preziceri şi oracole, în timp ce tu o să spargi bazele de date secrete despre acelaşi subiect. Între timp, hai să ne odihnim puţin. Îţi garantez că vom crea o Minte capabilă să ne cuprindă pe amândoi şi chiar să ne depăşească, dacă e posibil aşa ceva, mai adăugă acesta bine-dispus.

După primele trei seri reuşiseră să creeze o Minte miniaturală, capabilă să recepteze informaţiile venite din exterior, să le proceseze şi să furnizeze şi feed-back. La sfârşitul serii a patra aceasta putea descrie coerent şi cu maximă acurateţe trecutul, dar cei doi cyborgi încă întâmpinau dificultăţi să o facă să se exprime cu glas tare, căci era, nu doar cea mai inteligentă minte existentă, ci şi foarte ruşinoasă şi respectuoasă. A şasea zi, în timp ce o hrăneau cu date ocultisto-ezoterice pe felii de mister, creaţia lor a avut o conversaţie foarte interesantă cu prezentatorul TV ce venise să vadă cum-merge-treaba şi dacă poate-să-ajute în vre-un fel, căci era în interesul lui să iasă o emisiune atractivă. Vizita aceasta s-a dovedit a fi foarte benefică pentru ambele părţi.

Crainicul s-a asigurat că va avea un invitat deosebit, care i s-a lăudat imediat ce a intrat în vorbă:

– Ca bonus pentru dragul de învăţătură de care am dat dovadă, creatorii mei mi-au prezentat şi tehnicile de bază şi cele pentru avansaţi ale unor ştiinţe recunoscute şi mult apreciate în domeniul prezicerii viitorului, tehnici organizate în clase, grupe şi subgrupe. Ştiu totul despre artele ghicitului după  liniile din palmă (Chiromanţia – cu subgrupa Dactilomanţia – ghicit după mişcarea degetelor), după liniile din talpa picioarelor (Podomancia), de pe piept (Sternomancia) şi din excremente (Scatomancia – cu subgrupa Frenologia, ghicit după forma capului). Mai ştiu să citesc în cărţi – Bibliomancia (de multe ori, dar nu totdeauna, texte foarte religioase), Cartomanţia şi Taromancia (cărţi speciale de joc sau de ghicit), în obiecte reflectante şi culori – Aura-Soma, Catoptromanţia şi Cristalomanţia – şi multe altele. Cel mai mult îmi place să dau în bobi, în rune şi în oase amputate din cauza neatenţiei, sub supravegherea unui medic.

Cyborgii-creatori, la rândul lor, au făcut rost de la Absolut Tuche de nişte amplificatoare speciale pentru glasul Minţii, ce se odihnea deja în corpul unui gândac-kina – cyborg de ultimă generaţie, cu toate upgrade-urile disponibile pe piaţă actualizate.

Până spre dimineaţă, nu mai aveau decât să-şi obişnuiască Mintea să se exprime sentenţios şi enigmatic, ca un Oracol, reuşind abia după ce au încărcat-o cu peste o sută de dicţionare ieşite din uz, în special de arhaisme şi expresii argotice, precum şi o mie de manuale de stiluri literare, cu accent pe latura poetică.

Apoi s-au dus la culcare, hotărâţi să se odihnească, cu sufletul împăcat că au făcut tot ce era posibil. Dar Y a stat mult timp cu ochii în tavan gândindu-se că poate ar trebui să-şi testeze creaţia înaintea celorlalţi. Şi ce ar fi mai potrivit pentru un Oracol dacă nu o întrebare despre ce se va întâmpla în seara a şaptea, la emisiunea finală? N-a avut însă inima să-şi frământe Mintea cu întrebări deşarte, aşa că a intrat urgent în stand-by.

Toată ziua a şaptea au încercat să se relaxeze, iar cu vreo 2 ore înainte să înceapă emisiunea au plecat spre locul stabilit, Y purtând grijuliu gândacul-kina în buzunarul de la piept.

Au ajuns toţi trei nevătămaţi şi în timp util în platoul emisiunii, amenajat în mijlocul celui mai mare stadion din metropolă. X se întreba în sinea lui, în timp ce-l saluta pe Absolut Tuche şi ceilalţi invitaţi (GPS, şeful multinaţionalei – Partial Epifenomen, directorul fabricii de cyborgi – un anume Real-Atavism, şi alţi câţiva), cum se va simţi creaţia lor, minusculă, ruşinoasă şi bine crescută cum era, într-un spaţiu atât de amplu, cu o mare de ochi fixaţi asupra sa.

Tribunele, ocupate până la refuz, clocoteau de emoţie, într-o atmosferă mai incendiară ca la un meci de finală. Reflectoarele înalte transformaseră noapte în zi, iar ecranele uriaşe ce acoperea partea de sus a tribunelor rulau în continuu, fără sonor, diverse imagini din călătoria lui X şi Y, declaraţii şi păreri ale persoanelor care îi văzuseră în mijlocul acţiunii, inclusiv personaje principale.

Platoul de filmare era de fapt o scenă rotundă, foarte mare, ce se rotea astfel ca toţi invitaţii să poată fi văzuţi, la un moment dat, din orice poziţie a stadionului. Pe aceasta se aflau doar două canapele mari, așezate faţă în faţă, despărţite de o măsuţă de cafea, destul de joasă, iar lângă unul din capetele acesteia un monitor, de formă cubică. Semăna cu o imensă tabelă de marcaj, cu 4 feţe, pe care chiar era afişat un scor, sub formă procentuală, ce se schimba de la secundă la secundă.

După terminarea calupului de publicitate, Absolut Tuche şi-a pornit microfonul şi a prezentat, în tăcerea mormântală ce se lăsase în tribune, fiecare din invitaţii aşezaţi cuminţi pe canapele. Numele cyborgilor, frumos îmbrăcaţi, dar fără a purta pe dedesubt costumele de muşchi ce m-au făcut să-i confund prima oară când ne-am întâlnit cu nişte persoane oarecare, au fost primite cu urale, ca şi prezentare lui GPS. În schimb, când obiectivele camerelor au dezvăluit creaţia cyborgilor, firavul gândac-kina, locul a început să se cutremure de ţipetele de oroare ş mânie ale publicului aflat pe stadion. Reacţii de repulsie au fost raportate şi la unii telespectatori, înregistrându-se mai multe acte de vandalizare a televizoarelor ce difuzau această emisiune.

După ce s-a potolit într-o oarecare măsură vânzoleala, Absolut Tuche a prezentat situaţia: cyborgii obţinuseră 6 puncte din cele 7 de care aveau nevoie, dar lupta încă nu era pierdută.

– În baza voturilor spectatorilor şi telespectatorilor din această seară se va stabili dacă cyborgii au potenţialul să ajungă oameni. Vă rugăm să analizaţi cu atenţie rezultatul ultimului test la care vor fi supuşi, în direct, domnii X şi Y, aici de faţă. Eu am avut ocazia să privesc creaţia lor de aproape şi, vă asigur, merită toată lauda şi stima pentru realizarea acesteia. De asemenea, ca să fiu sincer până la capăt, vă informez că forma Cyborgului în care a fost integrată creaţia celor doi nu a stat la alegerea lor, fiind stabilită de conducerea „Multinaţionalei Mobile”, tocmai pentru că presupune o măiestrie tehnică şi aplicativă ieşită din comun. Nu pot decât să-i felicit pe cei doi constructori.

Înainte să înceapă discuţiile din platou, X a vrut să ştie ce reprezintă tabela din apropierea sa şi a aflat că acesta arată voturile telespectatorilor şi publicului de faţă.

– Păi, ce votează, că încă nu ne-aţi testat creaţia? a insistat el.

– Să fiu sincer, nici eu nu ştiu întrebarea exactă. Am înţeles că fiecare vot înseamnă un răspuns procentual pozitiv (cu roşu aprins) sau negativ (portocaliu) la o întrebare stabilită de stimatul Partial-Epifenomen, o persoană excepţională, cu o capacitate extraordinară de a coordona cu succes o paletă largă de activităţi extrem de dificile şi din domenii foarte variate. Cel mai probabil, votează pentru Mintea dumneavoastră. A, iată, a început să crească simpatia pentru cauza dvs., şi arătă către cubul care afişa 13 roşu aprins la 97 portocaliu. Situaţia, deloc roz, îl făcu pe X să înghită în sec şi să tacă.

Mut ca un peşte, a zâmbit, solidar cu Y, în toate camerele Tv ce le urmăreau reacţiile la afirmaţiile maliţioase ale directorilor fabricii de cyborgi. Nu s-au încruntat, ci au zâmbit trist, dezaprobator, când s-a spus că sunt rezultatul unei grave erori umane, că nu au servit scopului aducerii lor la viaţă şi, prin urmare, nici nu sunt doriţi:

– Obiecte ieşite din uz din momentul în care au păşit pe poarta fabricii, nu au adus nici un folos creatorilor proprii, ci doar necazuri, ameninţând însăşi existenţa acestora. Sunt paraziţi ce antrenează, cu rea-voinţă, alţi paraziţi – gândacii-kina, pentru anihilarea finală a creatorilor lor. Îşi arogă dreptul de a fi oameni, când, însăşi existenţa lor, este un afront şi un pericol pentru existenţa omenirii. Călăi cu Minţi Artificiale, precum gândacul-kina, pe care tocmai l-au creat, vor doar să-şi îndeplinească menirea: distrugerea, anihilarea existenţei umane, spuse răsuflând greu directorul „Gropii”, Real-Atavism.

Tabela arăta, în acel moment portocalie, voturile de NU ajungând la 99 la sută.

Într-un târziu, apelurile prezentatorului la calm au reuşit să potolească întrucâtva audienţa înfierbântată. X şi Y erau revoltaţi de acuzele ce tocmai le fuseseră aduse şi îngroziţi de reacţia publicului de pe stadion. Intervenţia ce a urmat, a lui GPS, i-a făcut să spere că nu este chiar totul pierdut. Acesta a început, cum era de aşteptat, să descrie pe larg potenţialul cyborgilor de a ajuta omenirea. Apoi a comentat un material despre cele 6 teste pe care le-au trecut X şi Y, cu accent pe calităţile pur umane de care au dat dovadă aceştia şi pe binele pe care l-au adus comunităţilor prin care trecuseră. Colajul cuprindea mai multe minute cu declaraţiile celor care i-au cunoscut cu aceste prilejuri, părerea generală fiind că cyborgii sunt extrem de inteligenţi, bine intenţionaţi şi simpatici, în-nici-un-caz-Teroriştii-Umanităţii. Erau incluse şi câteva opinii negative, dar şi acestea criticau însuşiri specific umane.

A urmat o lungă pauză de publicitate, după care, X şi Y au declarat, în direct, că nu doresc să comenteze în niciun fel spusele antevorbitorilor lor, ci sunt gata pentru testul final.

Absolut Tuche, vizibil emoţionat şi nerăbdător să pună Gândacul-kina la încercare, a preluat de la asistenta de platou un teanc mare de foi, pe care fuseseră centralizate întrebările puse până în acel moment de telespectatori, şi, răsfoindu-le grăbit, începu:

– După cum vedeţi, prea multe întrebări aşteaptă un răspuns. Atâtea necunoscute, atâta curiozitate, atât de mult interes! Mă bucur enorm să particip la o emisiune cu astfel de privitori. Vă mulţumim din suflet că ne urmăriţi şi sperăm ca decizia următoare să nu vă dezamăgească. Pur şi simplu ne este imposibil să prezentăm acum şi aici toate mesajele dumneavoastră. Ne-ar lua mai multe vieţi de om numai să le citim şi poate chiar mai mult să ascultăm răspunsurile!

De aceea, conducerea executivă a postului nostru, în speţă stimatul domn Epifenomen, a hotărât să punem doar 7 dintre aceste întrebări, câte una pentru fiecare test al cyborgilor. Le voi alege aleator, în faţa dumneavoastră, de îndată. Oracolul va trebui să răspundă la fiecare, în timp ce dumneavoastră veţi hotărî dacă mesajele acestuia sunt cele mai adecvate. După o jumătate de oră de la ultimul răspuns dat de acesta, vom închide liniile telefonice şi urnele de votat amplasate aici şi vom număra voturile. Între timp, prin tragere la sorţi, vom oferi premii surpriză pentru 100 din spectatorii prezenţi pe acest stadion şi 200 de premii pentru cei care ne-au urmărit din faţa televizoarelor în această seară.

Fără alte adăugiri, Absolut Tuche a aruncat foile pe masă cu un gest teatral şi, având ochii închişi a extras 7 file din 7 locuri diferite.

– Prima întrebare pentru stimabilul Oracol sună astfel, spuse acesta zâmbind amuzant în timp ce indica spre micuţul Gândac-kina, a cărui imagine acoperea toate ecranele de pe stadion: „Întreţine cyborgul cunoscut sub numele de Y o relaţie clandestină, bazată pe schimbul de reţete culinare, cu soţia profesorului de matematică?”

După câteva momente de linişte încordată, glasul sintetizat al Oracolului bubui în difuzoare:

„Rufe albe pe frânghie, bârfitorii ar vrea să ştie

Despre toţi şi despre toate, cine, ce face, cum poate,

Iar când nu află ce vor, scot ei vorbe cu mult spor

Şi uită adeseori, că nu este treaba lor, să vă intre-n dormitor.

Dar nu vă temeţi căci, deşi mult munceşte,

Un gură-spartă prea puţin sporeşte

Şi-ntr-un final o mare scârbă de om este.”

Tot stadionul râdea la un asemenea răspuns, şi chiar Absolut Tuche, se chinuia să-şi oprească hohotul ce-i stătea în gât. Aşa că s-a grăbit să citească a doua întrebare: „Este ţapul în cauză, părintele iezilor din procesul de partaj arbitrat de cyborgii X şi Y?”

Oracolul, la rândul său, se grăbi să răspundă, cu toată seriozitatea de care era în stare:

„ Iarbă verde, iarbă grasă, mai ieşiţi şi voi din casă

         Poate aşa aflaţi răspunsul, la-ntrebarea ce v-apasă.

            Dar, mai bine, întrebaţi de asta, pe capra ce-a fătat odrasla,

            Căci n-aş vrea ca să povestesc şi un ied tânăr să rănesc.”

Răspunsul a declanşat noi hohote de râs, spectatorii deopotrivă cu cei din faţa ecranelor TV fiind extrem de amuzaţi de vorbele inteligente spuse de Oracol.

A treia întrebare, după cum era de aşteptat, a avut ca autor, fără îndoială, o persoană de sex feminin, dar a fost considerată binevenită de prezentator, care a ţinut să accentueze că, Iată, ce societate extraordinară avem, dacă femeile nu sunt discriminate nici măcar pe posturile de televiziune! Întrebarea suna cam aşa: „Ce şi-a cumpărat mireasa – dispeceriţă de la mall-ul din oraşul asediat de muncitorii în construcţii?”

Oracolul, cu o voce evident batjocoritoare, intonă subţire:

„Absolut Tuche, chiar vrei să îmi testezi răbdarea,

Te crezi deştept de nu te mai încape zarea?

C-o întrebare ca asta de-o citeşti, crezi tu c-ai şanse să mă biruieşti?

Chemaţi aici mireasa şi o să spună, că n-a găsit, cum a sperat,

Reduceri la nimic, aşa că şi-a luat

Doar doi cercei din alabastru, mărgele roz şi-un suc acidulat.

Fiind femeie înţeleaptă, ea prin mall mult a umblat

Însă nu a cumpărat decât un trusou de admirat şi invidiat.”

În aplauzele a zeci de mi de privitoare mulţumite de răspuns, Absolut Tuche a continuat, cu următoarea întrebare, ceva mai precaut, gândindu-se cu teamă că Oracolul va refuza să mai răspundă: „Nutreşte cyborgul cunoscut şi ca domnul Y un sentiment de dragoste pentru doamna pe care a salvat-o de la moartea prin otrăvire cu venin de meduză?”

Oracolul şi-a păstrat, totuşi, calmul, şi a spus apăsat:

„Am spus-o şi mai înainte, dar cum nu vă-nvăţaţi minte

Vă voi repeta ideea, cu alte cuvinte, poate aşa veţi înţelege şi lua aminte:

În conformitate cu legile voastre din societate,

Libertăţile-n gândire sau simţire sunt larg acceptate.

Cu condiţia să nu restrângă altele, recunoscute şi legiferate.

Aşadar să nu uitaţi, că trebuie să respectaţi,

Fără doar şi poate, dreptul oricui la intimitate!

În continuare, să ne-nţelegem bine,

Y este un domn cu gusturi foarte fine.

Dar nu pot crede c-ar dori, în veci, să compromită

O doamnă care-i cu altcineva căsătorită.”

Absolut Tuche, exasperat de întrebările puerile pe care le alesese cu mâna lui din teancul de pe masă, s-a hotărât să întrebe el nişte lucruri serioase şi utile: „Puteţi vindeca afecţiuni incurabile, precum cancerul?”

Cu un glas, de astă dată, fără inflexiuni ironice, Oracolul recită îndată:

„Am cunoştinţe fără limite şi pot răspunde la orice mi-aţi trimite.

Ştiu leacuri pentru afecţiuni ce nici n-au fost catalogate ori descoperite!

Dar nu-i de competenţa mea să fac lumea voastră mai bună,

Şi vă invit să luaţi vorbele-astea exact aşa cum sună.

Da, ştiu să vindec orice boală, dar n-o să-o fac acum şi nici curând,

Deoarece un tratament de-al meu e mult prea scump, nu v-o ascund.

Şi n-are sens să mă certaţi că vindecarea este doar pentru bogaţi,

Căci nu la bani m-am referit, când am vorbit cu-atât dispreţ,

Ci la câte parale daţi pe-un stil de viaţă la pachet, perfect aliniaţi

Uitând prea devreme şi prea des, că nimic nu este mai de preţ,

Decât să fiţi şi să vă-nconjuraţi,

Cât puteţi să suportaţi, de oameni adevăraţi.

Aşa că eu vă recomand, pentru moment să mă-ntrebaţi

Doar despre ce vă preocupă cu adevărat, adică ce puteţi şi vă doriţi să cumpăraţi.”

Acestea fiind spuse, Absolut Tuche se adaptă contextului şi întrebă imediat din capul lui: „Care este cea mai rentabilă investiţie pe care o poate face un om, o investiţie care să-i aducă mulţumire sufletească, prosperitate şi sănătate, ce mai, o viaţă lungă şi fericită?”

„O întrebare chiar mai uşoară ca cele dinainte

La care s-ar putea rapid răspunde, de-ar exista cât de puţină minte!

Nu înţeleg cum cineva ar mai avea vreodată spor

Dacă nu investeşte, încă de la-nceput, în viitor.”

Deja lumea era enervată că Oracolul îi lua pe toţi în băşcălie şi le răspundea în răspăr, iar Absolut Tuche fu informat de conducerea televiziunii că era momentul să pună întrebarea de graţie, pentru a demasca odată şi pentru totdeauna gândacul mincinos, pe care, totuşi, în sinea lui, ajunsese să-l îndrăgească. Aşa că, după ce rumoarea stârnită pe stadion de ultimul răspuns al Oracolului se mai potoli întrucâtva, îşi drese glasul şi spuse tunător:

– Stimate Oracol, am tot respectul pentru vastele dumneavoastră cunoştinţe în domeniile din care v-am pus întrebările de mai înainte, precum şi pentru judecată fără cusur de care aţi dat dovadă până acum. Dacă sunteţi de acord, propun să trecem la testarea capacităţilor dumneavoastră de a prezice viitorul. În acest sens, am o întrebare foarte potrivită, care va demonstra dacă deţineţi această calitate de a prevesti o întâmplare din viitor.

Întrucât noi trebuie să decidem asupra succesului creatorilor dumneavoastră în această seară, suntem cumva limitaţi asupra ariei temporale a întrebării.

Da, ştiu, multă lume ar fi vrut să afle rezultatul unor acţiuni viitoare mai îndepărtate, precum cine va fi ales preşedinte al ţării la iarnă, ce numere vor ieşi la extragerea Loto de Crăciun şi tot aşa, dar asta ar însemna să aşteptăm până la iarnă să vedem dacă aţi avut sau nu dreptate. Aşa că iată întrebarea ce va demonstra capacităţile extraordinare cu care v-au înzestrat creatorii dumneavoastră.

Absolut Tuche, făcu o pauză de efect, în timpul căreia se învârti în loc, pentru a privi audienţa din tribune ce-l urmărea cu sufletul la gură şi spuse serios:

– Nu, nu voi întreba cine va câştiga în lupta dintre cyborgii-agricoli şi conducerea Gropii sau dacă se va demonstra că cyborgii sunt tot atât de oameni, cât oamenii de cyborgi, cum vă doriţi cu toţii, ci întreb:

– Ce scor va arăta tabela de marcaj peste cinci minute, socotite începând cu momentul în care rostiţi primul cuvânt?

Oracolul tăcu preţ de vreo 2 minute, timp în care, dinspre tribune au început să se audă îndemnuri precum: Dar răspunde odată, ce-ai tăcut aşa?, Ha, te-a încuiat, habar nu ai de nimic? Zii ceva acum, să vedem ce glume ai în tine? Hai curaj, ce dacă nu te crede nimeni?

Apoi, fără niciun avertisment, boxele bubuiră:

„Orice întrebare are un singur răspuns

Însă, adeseori, doar unul nu e de ajuns

Căci prea puţini îl înţeleg

Când le e dat şi nu când îl aleg

Din miile de variante, pe acela care este cel mai convenabil.

Fără să înţeleagă că adevăratul răspuns e uneori inexprimabil

Sau neinteligibil pentru ei,

Căci oamenii pot fi doar cyborgi, nu şi zei.

Şi tocmai de aceea, nici pân-acum n-au înţeles,

Că dacă X şi Y reuşesc poate să ştie

Doar cel de sus, o spun cu modestie.

Cât despre scorul de care tocmai m-aţi întrebat

Să ştiţi că niciodată nu va fi aflat

Nici de la mine, nici de la altcineva

Căci doar în câteva secunde, pe nimeni nu va mai interesa

Acum, să mă lăsaţi să spun, câteva vorbe-n loc de Rămas-Bun:

Vă mulţumesc pentru atenţie

Căci am venit aici fără nicio pretenţie.

Şi vreau să ştiţi că mult m-aţi bucurat,

Chiar dacă, poate, nu asta aţi intenţionat.

Pe creatorii mei vreau doar să îi salut,

Iar de m-ar fi făcut mai mare, le-aş fi furat şi un sărut.”

Mulţimea prezentă a fost apoi asurzită şi orbită de o explozie neaşteptată, ce a acoperit mare parte din scena aflată în mijlocul stadionului. Imaginea gândacului-kina transformat în Oracol de cei doi cyborgi agricoli X şi Y a fost înlocuită, pe ecranele televizoarelor, de o lumină scânteietoare, ce dezvăluia, la intervale neregulate, un ghem de fiare contorsionate, cioburi şi cabluri încărcate de electricitate care ardeau într-un mod ireal.

Ţipete stridente în fundal, oameni bulucindu-se disperaţi pe culoarele tribunelor spre ieşiri, maşini cu pompieri grăbindu-se către scena în flăcări, medici şi forţe de ordine pregătite să le dea o mână de ajutor, toată intensitatea acestui moment extraordinar transmisă în direct. Iată visul împlinit al oricărui director de televiziune, chiar şi al lui Partial Epifenomen, care privea cu ochi de profesionist toată întâmplarea, din biroul său, coordonând cameramanii şi sunetiştii spre surprinderea momentelor cu cel mai mare impact pentru telespectatori.

După o panoramă largă cu flăcările mai înalte ca un om, Partial Epifenomen a comandat un prim plan în stânga scenei, unde se zăreau siluetele unor persoane blocate între  un stâlp enorm, prăbuşit de pe acoperişul stadionului, şi una din canapelele din recuzita emisiunii.

Camera 2 a fost repede îndreptată spre locul unde ar fi trebuit să se afle respectivul stâlp, observându-se, chiar şi înainte de zoom, că acesta a cedat pur şi simplu sub greutatea reflectoarelor ce fuseseră fixate de el.

În paralel, camera 1 s-a apropiat, periculos de mult, dacă luai în seamă strigătele nervoase ale pompierilor, de locul unde căzuse stâlpul, reuşind să surprindă cu maximă acurateţe mişcările disperate ale celor trei persoane blocate în mijlocul flăcărilor. Pompierii se chinuiau în zadar să debaraseze locul de stâlpul uriaş, care nu se clintea totuşi cu nici măcar un centimetru. Apoi toate privirile telespectatorilor s-au fixat asupra imaginilor transmise de camera 3, ce filma în partea opusă locului unde căzuse stâlpul. X şi Y au fost atunci văzuţi ridicându-se cu greu de sub bucăţi fumegânde din cubul-tabelădescor şi îndreptându-se către vecinii de platou blocaţi. Au dat dovadă de mult curaj şi o forţă supraomenească, reuşind să ridice stâlpul suficient cât să poată fi extraşi de sub el GPS, Real Atavism – directorul Gropii, şi încă Absolut Tuche, prezentatorul emisiunii, înainte să se prăbuşească, epuizaţi, în mijlocul flăcărilor.

– A fost cea mai senzaţională emisiune din toate timpurile. N-am cuvinte să vă mulţumesc pentru participare, le spuse Partial Epifenomen celor doi cyborgi, la două zile după acea seară de pomină.

– Aţi fost absolut extraordinari, aveţi un talent nativ pentru televiziune, daţi-mi voie să vă felicit, mai spuse şi Absolut Tuche entuziasmat, fără să ia în seamă figurile evident obosite ale lui X şi Y, care tocmai fuseseră realimentaţi, după două zile de reparaţii intensive. GPS, extenuat dar fericit că şi-a readus prietenii în simţiri, îl mângâie pe frunte pe X, care era întins pe bancul de reparaţii, şi spuse cu afecţiune:

– Vă mulţumesc că m-aţi salvat de la moarte. Mă bucur enorm să văd că încă mai sunteţi voi, acum întregi şi nevătămaţi. A fost greu…

– Da, da, şi asta, interveni Parţial Epifenomen. Aţi făcut o treabă de toată isprava. Mâine vă decorează. Am creat o emisiune specială – „Eroii dintre noi”; va fi evenimentul de gală al anului. Va veni şi preşedintele, mai mulţi ambasadori…o să fie nemaipomenit, o să vedeţi.

În acest timp, Y se ridicase în fund şi-şi bălăngănea nervos picioarele sub bancă. Îl întrerupse brusc, întrebându-l tăios:

– Bine, bine, dar cu drumul nostru cum rămâne? Cine a câştigat? Ne-aţi reparat doar ca să ne dezmembreze la Groapă?

– A, s-a stabilit încă de ieri că votul nu poate fi considerat relevant. Vedeţi voi, tabela de marcaj a fost distrusă de stâlpul prăbuşit, aşa că nimeni nu poate spune cu exactitate care a fost scorul final. Dar nu vă-ngrijoraţi, adăugă acesta, în timp ce punea o mână împăciuitoare pe umărul înnegrit de fum al lui Y. Nu este nimic pierdut. Eforturile dumneavoastră vor fi răsplătite pe deplin.

– Cum adică ? întrebă Y, gata gată să-i strângă de gât şi pe Partial Epifenomen, şi pe Absolut Tuche, care stătea la picioarele lui X şi zâmbea satisfăcut.

– Aţi fost numiţi redactorii celei mai tari emisiuni din sezonul viitor – „Întâmplări din lumea cyborgilor”, titlul e doar provizoriu, veţi avea libertatea să-l schimbaţi dacă nu vă place.

X, care se ridicase şi el în capul oaselor, îl luă de guler, fără niciun menajament:

– Ce spui tu, Partial Epifenomen? Crezi că de făcut emisiuni ne arde nouă? Aţi înnebunit cu toţii? GPS ia vezi că ai legat greşit nişte circuite. Nu mai aud bine, de la o vreme.

Şi în tot timpul cât a spus asta, a strâns, din ce în ce mai tare, gâtul viitorului lor şef, aruncând priviri ameninţătoare şi către viitorul lor coleg, Absolut Tuche, care se întreba dacă este cazul să se oprească din zâmbit.

– Sunteţi obosiţi şi în convalescenţă, iar domnul Partial Epifenomen nu a reuşit să vă explice prea bine noua situaţie. Este de înţeles reacţia ta, dragul meu X, dar, te rog, dă-i drumul. Domnul Partial Epifenomen nu este duşmanul vostru şi nici nu vă vrea răul. Din contră, a uzat de toate relaţiile dumnealui să vă ajute să obţineţi ceea ce doriţi.

– Atunci poată că nu a înţeles prea bine ce ne dorim. Să fim recunoscuţi şi acceptaţi, şi nu redactori la nu-ştiu-ce emisiune… spuse posomorât şi Y, care înţelesese, deja, ce răspuns vor primi. A ascultat, totuşi, cu răbdare, timp de mai multe ore, ce s-a mai întâmplat în lume cât el şi X fost în stand-by.

După aceea, cei doi cyborgi au fost conduşi la o şedinţă cu uşile închise, la care au participat magistratul principal în cazul Groapa, reprezentanţi ai fabricii de cyborgi, diverşi oameni de afaceri, precum şi mai multe oficialităţi din administraţia publică centrală. La sfârşitul zilei, au fost prezentaţi presei ca noii redactori ai celei mai senzaţionale emisiuni televizate din sezonul de toamnă, un reality-show despre cyborgii agricoli.

Nu i-am mai văzut după ce fuseseră medaliaţi, cu mult fast, în direct. După aventura lor extraordinară lumea mergea înainte, de parcă nimic nu se schimbase. Ancheta la Groapă era tărăgănată, pe motiv de probe insuficiente, cyborgii agricoli fuseseră repuşi în funcţiune şi munceau cu spor pe câmpurile dezinfectate de gândacii-kina, unii oameni prosperau, alţii sărăceau….Nu exista niciun semn că se va organiza, în viitorul prea apropiat, un referendum pe subiectul cyborgi, acţiunile cu adevărat importante fiind, în continuare, amânate pe o perioadă nedefinită.

Iar eu eram peste măsură de mâhnit, gândindu-mă că am însemnat atât de puţin pentru cei doi încât m-au şi uitat. Să fi primit un semn de viaţă măcar de la GPS, alături de care comentasem cea mai extraordinară aventură din viaţa mea!

Aveam bani să merg în câte excursii exotice aş fi vrut dar, cumva, în mod inexplicabil, nu mă lăsa inima să plec fără să-mi iau rămas bun.

Ocazia mi s-a ivit, cam la o săptămână după decorare, însă am refuzat s-o fac.

– Cum să nu vreau, i-am răspuns cu bucurie lui Y, pe când ne aflam, eu GPS, X, Y şi şoferul, în biroul lui Partial Epifenomen. Aş fi mai mult decât onorat să vă povestesc, în continuare aventurile. Accept, fără nicio condiţie, de bani, timp sau subiect. Sunt curios, totuşi, de ce aţi acceptat?

Atunci, Y inspiră adânc şi-mi spuse zâmbind:

„Lucrezi de-atâta timp cu oameni şi pentru oameni de tot felul

Şi vrei să cred că ai uitat care ţi-e ţelul?

Ca noi, nu vrei decât să le-aminteşti cine au fost, cum sunt sau pot să fie

Prin simple vorbe şi uneori prin fapte. Nu e nicio filosofie.

Şi-o facem, fiecare cât de bine poate,

Pe căi mai mult sau mai puţin umblate.”

 

– Sfârşit –