postÎncepând cu numărul acesta vom încerca să răspundem succint tuturor colaboratorilor noştri care ne trimit proze pe adresa de e-mail a redacţiei, încercând să îi ajutăm să îşi cizeleze talentul sau să îşi revizuiască viziunea mult prea optimistă privind scrisul, scriitura şi scriitorii.

În ianuarie 2016, răspunderea cade pe umerii mei – probabil că vom răspunde prin rotaţie mesajelor voastre însoţite de texte. Tuturor celor care citesc această rubrică le doresc inspiraţie şi exerciţiu, pentru a-şi putea duce la bun sfârşit proiectele literare, oricât de ambiţioase.

Nu uitaţi că părerea unui redactor – oricât de avizat şi bine intenţionat – nu trebuie să vă oprească din scris şi din a vă vedea proiectele publicate. Dar nici nu faceţi greşeala de a o ignora.

Gata cu discursurile introductive, să trecem la analiza textelor primite.

Andreas Diaconu

Este bine să acordaţi mai multă atenţiei urmăririi povestirii şi să nu vă pierdeţi în descrieri inutile, care nu servesc nici relatarea, nici nu creează un mediu propice derulării acţiunii. Pe lângă greşelile de tastatură evidente, care pot fi rezolvate cu un corector automat, ce vă atrage atenţia subliniindu-le, este bine să recapitulaţi regulile de folosire a cratimei.

Altfel, ideea prozei Turnul alb nu este nici nouă, nici captivantă, nici reuşită măcar ca exerciţiu de stil. Reveniţi doar când vă rezolvaţi problemele amintite.

Remus Paul

Nu vă lipseşte talentul şi se vede că stăpâniţi bine limba română. Mi-a plăcut că ştiţi să creaţi imagini. De altfel, am observat că vi s-au mai publicat texte în reviste online.

Pe de altă parte, e drept, au fost câteva lucruri de redactat la proza dumneavoastră, unele ţinând de stil, altele de claritatea frazei, unele de tastatură. Vă rog să confruntaţi varianta trimisă cu cea redactată de mine, aşa cum va apărea în numărul acesta.

Aşadar, Apartamentul 4 a trecut de ştacheta pretenţiilor mele, ca redactor. Felicitări şi vă mai aşteptăm!

Fetcu Cornel

Am primit două variante succesive ale aceluiaşi text, dar nu m-aţi convins. Prea multe idei aglomerate, pare mai degrabă un fragment dintr-un manual de istorie alternativă, nu un text literar. Am făcut mari eforturi ca să citesc toate cele douăsprezece pagini. Nu mi-au plăcut.

Antrenaţi-vă povestind unui cunoscut ceva ce aţi trăit. Apoi aşterneţi pe hârtie în cel mult patru-cinci pagini, dar cât să aibă o formă literară, care să îl ţină pe cititor alert, atent sau interesat. Acum nu a fost cazul. Dialogurile şchioapătă serios, sunt artificiale. Şi se vede. Corectorul dumneavoastră a făcut un lucru bun, felicitări doamnei, dar dumneavoastră, ca autor, trebuie să ştiţi să folosiţi corect liniuţele de dialog şi ghilimelele. Aşadar, Meteormanii – nu!

Cătălin Lupu

Se vede că aveţi exerciţiul scrierii de texte, fapt ce mi-a fost confirmat şi de alte lucrări care v-au apărut în reviste literare online. Am făcut modificări minore textului propus, dar şi titlului, astfel că proza pe care ne-aţi propus-o se va intitula Adio, Doamne în varianta care va apărea în Ficţiuni. Cum era – jumătate în română şi jumătate în franceză – parcă nu mergea… Mai bine era în italiană: Addio, Dio. Măcar amintea de originea expresiei…

Sfatul meu este acela de a folosi cuvinte româneşti acolo unde este posibil şi să evitaţi folosirea de romglisme (întrerupătorul în poziţia on, submisivă, a realiza cu înţeles de a-şi da seama).

Pe de altă parte, o puteţi lua drept un moft feminin, cred că se scriu prea multe texte sumbre şi că uităm să căutăm optimismul şi lumina într-o lume mult prea întunecată, angoasată şi tristă. M-ar bucura să reveniţi cu texte mai puţin sceptice.

Florentina Anton-Popa

***

 

204 Total Views 1 Views Today