shakespeare-cervantes

23 aprilie – Ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor

În 1995, Conferința Generală a UNESCO de la Paris a hotărât să stabilească ziua de 23 aprilie ca Zi internațională a cărții și a drepturilor de autor.

Motivul pentru care a fost aleasă tocmai această dată pentru a aduce un omagiu cărților și autorilor, dar și bibliotecarilor, editorilor, redactorilor, corectorilor, traducătorilor, agenților literari, librarilor și tuturor care se ocupă de drumul cărții de la gând la manuscris și de la manuscris la rafturile bibliotecilor personale sau publice, reale sau online, este unul destul de trist, pentru că în data de 23 aprilie 1616 s-au stins din viață doi titani ai literaturii mondiale – spaniolul Miguel de Cervantes Saavedra și englezul William Shakespeare. Istoria consemnează că în aceeași zi a murit și scriitorul Inca Garcilaso de la Vega, un peruvian de origine spaniolă și incașă.

Respectând adevărul istoric, Cervantes și Shakespeare nu au trecut în veșnicie în aceeași zi, nu doar pentru că nu se aflau la bordul aceleiași corăbii scufundate după ciocnirea violentă cu un recif…

În anul de grație 1616, Anglia folosea calendarul iulian, în timp ce Spania adoptase deja calendarul gregorian. Datele recente confirmă faptul că Cervantes a murit de fapt în ziua de 22 aprilie 1616, la Madrid, şi a fost înmormântat în ziua următoare, în vreme ce, respectând decalajul dintre cele două calendare, Shakespeare i-a supraviețuit ilustrului său contemporan până în data de 3 mai, după calendarul gregorian, pe care îl folosim și noi astăzi.

Ar mai fi de reţinut că, potrivit calendarului iulian, bardul de pe Avon s-a născut în data de 23 aprilie 1564 și a murit cu fix 52 de ani mai târziu, în data de 23 aprilie 1616.

Așa se face că 23 aprilie din calendarul nostru nu are directă legătură nici cu Cervantes, nici cu Shakespeare. Este însă data în care ne amintim de alți autori celebri care fie s-au născut – Gib Mihăescu (n.1894), Vladimir Nabokov (n.1899), Haldor K. Laxness (n.1902), Maurice Druon (n.1918), Manuel Mejía Vallejo (n.1923) – , fie au încetat din viaţă în această zi – Josep Pla i Casadevall (m. 1981),  P.L.Travers (1996).

Sir Will şi Don Miguel

Fiindcă tot adusesem vorba despre drepturile de autor, aş vrea să vă mai împărtăşesc câteva lucruri despre Shakeaspeare şi Cervantes, unele dintre ele, sper eu, inedite pentru cititorul român.

De-a lungul vremii, au apărut tot felul de teorii care au încercat să găsească similitudini între operele celor doi corifei ai literaturii universale. Au existat specialişti care au întrezărit un soi de paralelism între personajele Don Quijote şi Hamlet, ba chiar şi între destoinicul hidalgo şi sărmanul rege Lear. Alţii au afirmat că mintosul Sancho Panza şi hâtrul Falstaff sunt croiţi pe acelaşi calapod. Există o mulţime de argument atât pro, cât şi contra…

Cardenio

Din ceea ce ştim până acum, Shakeaspeare şi Cervantes nu s-au întâlnit niciodată şi niciunul nu avea nici cea mai vagă ideea despre celălalt. Cu toate acestea, în 1612, Thomas Shelton traduce în engleză prima parte a romanului lui Cervantes El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha, la şapte ani după apariţia acestuia în Spania. Există posibilitatea ca marele Will să fi avut ocazia de a citi prima parte din romanul Don Quijote, pentru că la scurt timp John Flecher şi William Shakespeare scriu comedia The History of Cardenio (Povestea lui Cardenio), o piesă ulterior pierdută, despre care se ştie doar că a fost jucată în 1613 de actorii de la Compania teatrală londoneză King’s Men (Oamenii regelui).

Fireşte este greu de dovedit că Sir Will a citit romanul lui Don Miguel… Dar nici nu putem ignora această posibilitate. În capitolul XXVII al cărţii spaniolului apare un personaj numit Cardenio, un tânăr suferind din dragoste, cu o poveste destul de asemănătoare cu cea a personajului dramatic, putând fi o dovadă că englezii preiau personajul cervantesc şi îi întregesc povestea.

Deşi părea definitiv pierdută, în 2007 comedia celor doi englezi a fost parţial reconstituită de expertul american Gary Taylor, care a pornit de la fragmentele folosite de scriitorul englez Lewis Theobald în Double Falsehood (Falsitate dublă) din 1727, lucrare în care a compilat trei manuscrise distincte, între care pare să se fi numărat şi Povestea lui Cardenio.

Alte presupuneri îndrăzneţe

Au existat întotdeauna oameni care nu s-au consolat cu ideea că Sir Will şi Don Miguel nu s-au întâlnit niciodată, nu au jucat şah împreună, nici bridge, nici nu au făcut schimb de cărţi de vizită sau de numere de telefon.

Aşa că au apărut tot soiul de ipoteze năstruşnice. De pildă, Carlos Fuentes relatează că a găsit într-o carte cu eseuri, apărută în 1988, o părere destul de incitantă, anume că cei doi ar fi fost de fapt una şi aceeaşi persoană…

Britanicul Anthony Burgess scrie o povestire scurtă – Meeting in Valladolid (Întâlnire la Valladolid), dramatizată radiofonic în 1991 la European Radio Week şi difuzată simultan în Europa în 10 limbi de BBC Radio3, în care vorbeşte despre întâlnirea dintre Shakespeare şi Cervantes ocazionată de spectacolele pe care King’s Men le susţine pe pământ iberic cu ocazia conferinţei de pace anglo-hispanice din 1606.

Un alt britanic, Tom Stoppard (mai cunoscut nouă pentru scenariul de la Shakespeare in Love) propune ca Anglia drept loc al întâlnirii ipotetice dintre Sir Will şi Don Miguel, plasându-i pe cei doi la o conferinţă de pace reală dintre cele două puteri maritime, ţinută la Sommerset House, în 1604.

Nici spaniolii nu se lasă mai prejos şi propun un film Miguel y William (Miguel şi William), în care cei doi autori iluştri se întâlnesc în Spania, la sfârşitul secolului al XVI-lea, bazându-se pe faptul că în ultimul deceniu al respectivului veac nu există prea multe surse care să îl plaseze pe Shakespeare în Anglia şi nu se ştie prea mult despre ce făcea în acea perioadă.

 

În loc de concluzii

Contează mai puţin că Ziua internațională a cărții, a bibliotecarilor și a drepturilor de autor a fost stabilită arbitrar, pornind de la o dată calendaristică eronată. E o zi în care s-ar cuveni să ne amintim de cei care au scris cartea noastră nr. 1, care au scris sau tradus primele 100 de cărţi favorite ale fiecăruia/fiecăreia dintre noi, de cei care ne-au învăţat să citim sau ne-au inoculat plăcerea lecturii… Şi dacă nu aţi avut timp să citiţi azi măcar un capitol dintr-o carte, măcar un poem, măcar o cronică de carte, aveţi scuza că v-aţi risipit minute bune citind cele de mai sus. Sper să vă fi fost cu folos.

 

Nicu Gecse