Urmatorul CadruRecent încheiatul Comic-Con 2016 a prilejuit și încrucișări virtuale de drumuri cu banda desenată craioveană. Viorel Pîrligras, uneori mai cunoscut publicului din sudul Dunării decât celui bucureștean sau nord-dunărean, este acel grafician clasic, care nu face abuz de orgoliu, lucrând la mai multe ziare și reviste în același timp fără a avea parte de suficientă promovare în contrapartidă. Prin urmare, prima întrebare e legată exact de această situație. Cum crezi că ar trebui să fie promovarea unei edituri, prin autorii sau colaboratorii ei, sau prin numele imprinturilor, care cel mai ades sunt cvasi-necunoscute?

VP: Discuţia este vastă şi cred că a fost multibătătorită. Din punctul meu de vedere, situaţia este simplă: o editură este o entitate comercială care ar trebui să facă bani cu şi pentru autorii pe care-i editează. Fără îndoială, orice editură românească are luptele ei cu birocraţia fiscală naţională, dar, vorbind strict de promovarea produselor editate, ele ar trebui să cadă exclusiv în sarcina editurii. Dacă nici editura nu ştie să vândă o marfă şi aşteaptă acest lucru de la autor, care nu ştie de regulă decât să scrie sau să deseneze, degeba este editură. Eu încă aştept acea editură care va şti să-şi facă promovarea inteligent, nu agresiv, mizând atât pe popularizarea titlurilor cvasinecunoscute, cât şi pe şlefuirea popularităţii autorului.

Am văzut câteva titluri de succes care au rămas în joc și anul acesta. Altele, n-au dansat decât o vară și s-au urcat, în cel mai bun caz, la etaj. Ce impresie ai despre publicul de BD?

VP: Publicul BD este destul de nestructurat. Asta se vede şi din încercările editoriale care, cel mai adesea, merg prin alegeri hazardate sau conjuncturale. Fireşte că, frecvent, acest fel de iniţiative sucombă după câteva apariţii. Niciun editor n-a făcut un studiu de piaţă să vadă cu adevărat ce vrea publicul. Noi, prin forţa împrejurării, n-avem public stratificat pe categorii de vârstă şi teme pentru că n-au existat publicaţii şi investiţii care să susţină educarea acestui public. De exemplu, un program guvernamental de susţinere a publicaţiilor BD pentru copii nu există. Educarea BD a copiilor ar forma cititorii BD-urilor de artă de mâine.

Am observat o afluență importantă de public spre clonele și derivatele titlurilor mari. Mă întrebam, pe când o astfel de mină de aur și pentru autorii români?

VP: Ce spuneam mai înainte: cine are bani să pompeze într-un produs românesc? Publicul românesc este „victimă” colaterală a masivelor investiţii de promovare de dincolo.

Anul trecut a ocazionat un proiect interesant, materializat sub titlul “Instabilitate cuantică”. Acolo am putut observa pe viu viteza ta de desenator, fără ca impactul artistic să aibă de suferit. De atunci mai multe volume au preluat același model. Ai mai primit astfel de cereri, de ilustrații pentru volume, în ultima vreme?

VP: O, da, dar nu neapărat în siajul proiectului “Instabilitate cuantică”. Chiar săptămâna trecută a fost lansat un volum de povestiri – „Proză 9” (Editura Aius, Craiova, 2016), de Liliana Hinoveanu, la care am fost solicitat să mă ocup nu doar ca ilustrator, ci şi ca specialist în prezentare grafică, astfel încât a ieşit o mică bijuterie editorială. N-o spun eu, ci cei care l-au văzut. Remarc cu plăcere că editorii au început să înţeleagă importanţa ilustraţiei în a pune în valoare o iniţiativă editorială.

Și pentru final, cât de ușor este să trăiești ca grafician profesionist?

VP: E uşor. E uşor să-ţi răspund: e greu! Motivele sunt multe şi ţin mai ales de piaţa săracă de la noi.

Mulțumim, Viorel Pîrligras!

Interviu realizat de Eugen Lenghel

223 Total Views 1 Views Today