navaortodoxaArt. 8 – Ştiut fiind ca iubitor al celor sfinte, întregul popor român va fi sanctificat. Astfel se va rezolva de la sine problema delincvenţei, a deficienţelor de caracter, a serviciilor secrete, dar şi a pelerinajelor, toate acestea devenind inutile odată cu promulgarea acestui articol de lege. Prin urmare, noţiunea de păcat va cădea într-o binemeritată uitare, excepţie făcând cei care cred în conceptul de rău necesar, caz în care corpul unui domn (necunoscut astăzi) pe nume Lenin va fi remumificat şi arătat publicului asemeni Meduzei, pentru că şi numai o asemenea privelişte fugară ar fi suficientă să întipărească pe vecie adevăratul chip al demonului chiar şi în memoria celor care nu au cunoscut Răul niciodată.

b) Ca mijloc de practicare a credinţei, românii vor avea la dispoziţie biserica spaţială (ştiinţifică). Aşa cum i-o sugerează şi numele, ea va fi şi principalul mijloc de locomoţie al cetăţenilor, fiind dotată cu mici reactoare nucleare situate în zona Fundaţiei. Modul de acţionare al acestora nu vor fi însă comenzile centrului de control situat în altar, aşa cum s-ar putea bănui, ci sufletele dreptcredincioşilor însele, care, prin comuniune spirituală cu spaţiul sacru al bisericii spaţiale şi rugăciuni adresate Imperiului Român, vor putea deplasa acest vehicul oriunde în univers. Simultan, călătorii vor avea la dispoziţie Tabloul sau Icoana de Navigare, prin care românii evlavioşi vor putea să regleze setări precum viteza, destinaţia, înclinarea, dimensiunea, dar şi prietenia faţă de civilizaţiile străine.

c bis) La Art. 8, punctul a se modifică în sensul adăugirii următoarei informaţii cruciale: o poliţie secretă va fi totuşi necesară, ea fiind constituită din aşa-zişii Controlori ai Sufletelor, persoane neomeneşti incoruptibile, a căror probitate morală va fi dincolo de orice îndoială şi a căror misiune va fi aceea de a verifica, prin metode specifice, curăţenia spirituală a indivizilor proaspăt sanctificaţi. Astfel, la o simplă prezentare de legitimaţie, personalul sfânt va face oprirea pe loc, trebuind să demonstreze prin diverse teste, chestionare şi răspunsuri, faptul că nu au încălcat legislaţia morală în vigoare.

Sigur, ulterior mi-am dat seama însă că şi aceste propuneri sunt infantile şi că trebuie mers la cauze încă şi mai profunde ale poporului român ca să se poată face vreo treabă. Idee în care m-am uitat în jur şi m-am întrebat (nefiind primul, evident) dacă nu tocmai lipsa identităţii e păcatul primordial al românului, iar dacă el, să zicem, ar căra o cruce în spate, situaţia lui nu ar deveni cu atât mai paradoxală cu cât tocmai lipsa greutăţii ar face-o atât de insuportabil de grea. Aşadar, dacă ar exista un Christos român, am putea spune că el este ţintuit de aer, ba poate chiar de nori, iar dacă am continua acest joc al imaginaţiei, am inversa de-a dreptul unul din păcatele capitale ale românului şi ne-am putea gândi că tocmai ăsta este motivul pentru care se lamentează el atât de mult, de orice şi în orice situaţie, anume că inventatorii universului nu i-au dat şi lui o cruce mai mare, mai grea. Una adevărată adică, pe care s-o târâie în toată majestatea sa de individ îmbrăcat în teneşi chinezeşti şi pantaloni de trening, iar crucea, Crucea, în fine, să nu fie cea de aur turcesc pe care o poartă la gât pentru a epata, pentru a-şi impresiona vecinii şi pe gagica de la scara C, ci tocmai aceea adevărată, vehiculul spaţial cu plecare de pe Golgota, capabil nu numai să-l ridice la ceruri, dar şi să-i biruie păcatele unul câte unul pentru a-şi depăşi în cele din urmă condiţia şi a renaşte sub forma Noului Român, a cetăţeanului imperial de nădejde, mai bun, mai înţelept, mai viteaz şi, de ce nu, mai bun culegător de cartofi.

 

Luca Dinulescu (n. 18 februarie 1979, București) este un scriitor, scenarist și muzician român A urmat Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București. În 2002 a absolvit facultatea de regie de film a Universității Media din același oraș. A obținut licența în regie de film de la Universitatea Hyperion. În 2007–2008, Dinulescu a primit o bursă pe film la New York, în cadrul programului Fulbright.

A colaborat în decursul anului 2002 cu publicația românească de limba engleză Romanian Review. A debutat publicistic în 2003 cu o nuvelă în revista Viața românească. A participat la cenaclul literar „Formarea ideilor” (condus de prozatorul Constantin Stan) și la întâlnirile Uniunii Scriitorilor din România. A colaborat la Ziua literară și Revista Tomis din Constanța. În 2005 a câștigat concursul de proză „Tomiseisme”, organizat de revista constănțeană. În 2006 a debutat editorial la Polirom cu volumul de proze scurte Sir Sugismund. Cartea a primit recenzii favorabile (vezi mai jos), dar a șocat prin temele propuse și prin limbajul impudic adoptat.

Cu sprijinul unei burse acordate de Uniunea Scriitorilor din România (în valoare de 2500 RON), o echipă formată din autorii Luca Dinulescu, Răzvan Bică și Dragoș Schenkel a demarat în 2006 proiectul „Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate”.

„Prostituția României. Proiect de constituție pentru o țară mai veselă” este o lectură pe care o recomand din toată inima, în special celor care se simt obosiți de starea de „ne-fapt” din jurul lor. Nu sunt singuri și nici puțini. Poate că dacă ar strânge rândurile s-ar regăsi mai ușor și chiar ar merge totul în sensul cel mai normal cu putință.

coperta-pr

Editura: Tracus Arte

Anul apariției: 2016

Nr. pagini: 116

ISBN: 978-606-664-659-8

 

208 Total Views 1 Views Today