traducere din limba maghiară de Aurel Buteanu
      O, copilul meu, tu n-ai decât trei ani; viața pentru tine e o grădină zâmbitoare, tu poți culege flori de unde vrei, nu ție îți trântește gardianul amenda de 20 de coroane pentru stricăciuni făcute în parc, ci mie. Tu nu cunoști încă viața asta îngrozitoare, plină de păcate, de noroi, de murdărie… pentru tine viața e un vis feeric, tu trăiești în lumea fericită a basmelor, așa cum am avut onoarea să menționez mai sus… Aud că tocmai acum mămica îți spune povești – o, ascultă minunatul basm cu zâne și crede-mă că și viața e un basm din acestea – viața aceasta, care pentru mine este un roman atroce, gen Zola, realitate diformă și brutală, crimă, murdărie, noroi și… asta… cum îi zice, frate?… eh, ceva nespălat.
        Mămica îți spune povești… Hai să le ascult și eu, să-mi mai scald sufletul în ceața de aur a basmelor, să uit pentru o clipă că sunt om în toată firea, că am devenit bărbat, piesă de schimb, da, o banală piesă de schimb la mașinăria vieții. Ehei, am cam uitat poveștile cu zâne… ia să auzim despre ce mai e vorba în ele…
        Maică-ta tocmai îți povestește despre Albă ca Zăpada… Regina șade în fața oglinzii și e foarte supărată că Albă ca Zăpada e mai frumoasă decât ea… Ei, ei! Da’ urâcioasă muiere mai e și regina asta vanitoasă! O fi având vreo patruzeci de ani; e tocmai „vârsta primejdioasă“, adică vârsta când femeile mor de gelozie. Dezagreabil subiect, în genul cancelarului, vreau să zic al scriitoarei Karin Michaelis. Dar să ascultăm… Ce? O otrăvește pe Albă ca Zăpada? Vai de mie, dar asta e totuși prea prea… O femeie o otrăvește pe alta din gelozie?… Bine, dar ăsta este un roman polițist în toată legea!…Draga mea, povestește-i altceva copilului… Cum vrei să doarmă când aude asemenea chestii? Nici eu n-aș putea dormi dacă le-aș lua în serios.
        Cenușăreasa… Asta da… e o poveste… delicată, după câte îmi aduc aminte… Dar să ascultăm… Va să zică tot ajunge la bal, dar fuge acasă… și feciorul de împărat nu-i găsește decât pantofiorul… și declară că nu va lua de nevastă altă femeie decât pe stăpâna aclui pantof… Și atunci, surorile vitrege își taie degetele de la picioare ca să poată încălța pantoful… Gata! Gata, te rog! Oprește-te imediat! Dar asta-i înfiorător! Îți dai seama ce orori i-ai povestit bietului copil nevinovat? Auzi vorbă! Să te îndrăgostești de o femeie după pantofi? Știi ce înseamnă asta? O perversitate sexuală din cele mai abjecte… fetișism combinat cu automutilare… o serie de delicte, care de care mai respingătoare… Vrei să-l nenorocești pe bietul copil? Spune-i repede altă poveste…
        Ionel și Mărioara! Ei da, despre așa ceva trebuie să vorbești copiilor, despre copii drăgălași, despre zâne… Ce?! Părinții își lasă copiii în pădure? Dar asta e crimă de abandonare! Bine, bine, poate totuși… Baba Cloanța, da, da, și mai departe?… Ce face? Îl închide pe Ionel în coteț… îl pune la îngrășat? Cum? Ca să-l mănânce pe urmă? Isuse Hristoase, oprește-te, oprește-te imediat că mă trec toți fiorii!… Asta-i nelegiuirea nelegiuitorilor, antropofagie ordinară, canibalism, grozăvii ce nici nu sunt prevăzute în legile noastre și de care nu ar îndrăzni să se servească nici cel mai cinic autor de romane senzaționale… Te rog să încetezi imediat!…
       … Asta, da, de acord… „Fata de împărat și Făt-Frumos cel fermecat“. Astea-s basmele de care copiii au nevoie. Deși, puțin hipnotism de contrabandă este și aici… ei, dar la urma urmei treacă de la mine! Fiindcă povestea are totuși – după câte îmi amintesc – o morală instructivă. Da, da, îmi aduc aminte… Făt-Frumos se transformă în porc și cu toate acestea blânda fată de împărat nu se scârbește de el… îl mângâie, îl alintă… ba îl și sărută… Gata! Ajunge! Vrei să-mi nenorocești definitiv copilul?! Știi despre ce e vorba aici?… Dar asta-i o adevărată mocirlă… Sodoma și Gomora… Foc și pucioasă… Marchizul de Sade… Poliția… cangrenă… orori înfiorătoare.
        E nemaipomenit! Vasăzică astea-s basmele cu zâne? Asta e lumea fericită a basmelor? Și ce grozăvii! Crime întunecate, răzbunări crâncene, omoruri, intrigi, pizmă, furturi la tot pasul: asta-i tot ce-am auzit până acum. Ce fel de oameni sunt aceștia?… Ce fel de lume este asta în care până și babele sunt vanitoase și răzbunătoare? „Noroc că mi-ai zis mătușă, că altfel te făceam broască“ – zice una din ele. Ce fel de lume este aceasta, unde patronul îl îndeamnă pe muncitor să înșele, făcându-i cunoscut cu multă șiretenie că la el „trei zile sunt un an“? Ce fel de lume este aceasta, în care niște împărați răi și tirani făgăduiesc, în schimbul unor avantaje personale, „jumătate din împărăția lor“?
         Draga mea, ia te rog din raft romanul „Nana“ de Zola, citește-l și povestește-i lui Gabi acțiunea: e o istorioară morală în care crima este pedepsită.

(1916)

Type a message…
367 Total Views 1 Views Today