Viață: Primele Semne, cu titlul original simplu „Life”, este un thriller științifico-fantastic (regizat de Daniel Espinosa), în care o echipă de cercetători de pe Stația Spațială Internațională descoperă o formă interesantă de viață provenită de pe Marte. Organismul se dezvoltă însă neașteptat de repede și amenință viața celor șase astronauți.

În rolurile principale îi întâlnim pe Ryan Reynolds, Jake Gylenhaal și Rebecca Ferguson. Maniera în care se dezvoltă cele trei personaje reprezintă un aspect pozitiv al scenariului semnat de Rhett Reese și Paul Wernick. Reynolds este Rory Adams, membrul amuzant al echipei, responsabil cu treburi inginerești pe stație. Rolul i se potrivește ca o mănușă lui Ryan, ceea ce nu-i deloc de mirare, dacă ținem cont că scenariștii s-au ocupat mai înainte și de Deadpool, filmul care l-a propulsat anul trecut pe Reynolds către faimă și glorie. Mie mi-a părut rău însă că nu avut mai multe scene. Ferguson o interpretează pe Miranda North, cea care asigură securitatea misiunii și a Pământului cu orice preț. Ea pare să se afle aici pentru a ne aminti cât de serioasă este misiunea și ce fel de protocoale ar trebui urmate. David Jordan,  jucat de Jake Gylenhaal, ajunge la un moment dat în centrul atenției, reușind alături de Miranda să fie un lider care soluționează rapid situațiile de criză din ce în ce mai tensionate cu care se confruntă spre final. Cred că este cel mai bine creionat personaj: melancolia lui și disprețul său declarat față de specia umană ne dau pun pe gânduri cu privire la stare în care a ajuns civilizația terestră și la firea neschimbată a oamenilor. Ororile pe care le-a văzut în războaiele din Siria, despre care relatează într-o clipă de respiro, l-au determinat să prefere mult mai liniștita viață de cosmonaut, chiar și cu prețul sănătății (el fiind omul care a petrecut deja cel mai mult timp consecutiv în spațiu).

În afară de începutul promițător, ancorat la realitate, și de creionarea personajelor, scenariul nu mai are alte aspecte notabile de oferit. Povestea urmează un traseu specific și previzibil oricărui SF Horror. Astfel, fie îți va plăcea – dacă te pasionează genul și vrei să vezi ceva scris după rețetă, fie, din contră, te vei plictisi până la final.

Nici efectele speciale nu ajută îndeajuns la alungarea plictiselii, fiindcă – deși sunt decent realizate – ele nu îl uluiesc pe privitor. Ambianța și sunetele de pe stație sunt, pe de altă parte, convingătoare. Zumzetul constant al aparatelor îi va face pe fanii filmelor SF să se simtă ca acasă. După urechea mea, muzica a fost una de duzină, însă am înțeles că sunt alții care au sesizat niște trimiteri subtile către alte realizări notabile, precum 2001: A Space Odyssey.

Extraterestrul, care inițial pare inofensiv și înapoiat ne dovedește că este foarte capabil și inteligent. Realizarea lui grafică este satisfăcătoare și numeroase dintre scenele în care apare el, în a doua jumătate a filmului, m-au făcut să mă întreb de ce nu s-a optat pentru soluția 3D, fiindcă implementarea efectelor 3D ar fi făcut, probabil, creatura mai fioroasă.

Pelicula este considerată de mulți o fuziune între Alien și Gravity, și nu-i contrazic pe cei care o descriu așa. Personal am privit mai degrabă Life ca pe un exercițiu pregătitor pentru promițătorul Alien: Covenant, a cărei apariție este fixată pentru luna mai 2017.

Pe scurt, Viață: Primele Semne are niște idei interesante mai ales din punct de vedere științific în primul său act, dispune de niște personaje bine conturate atât de actori, cât și de scenariști, iar imaginile sunt reușite. În rest, poate deveni plictisitor pe parcursul poveștii, dacă ai mai văzut astfel de filme și nu s-ar zice că te numeri printre fanii lor.

52 Total Views 2 Views Today