Recenzia mea poate părea unora cam târzie, fiindcă Internetul a tot vuit despre calitatea celei mai recente pelicule a celor de la DC Films. Dar pentru că filmul Wonder Woman (Femeia Fantastică) mi-a plăcut mult, încerc să contribui cu propriile mele considerații la crearea unei imagini generale, mai ales pentru acei cititori care nu l-au văzut încă, sperând că și cei care l-au văzut recent vor găsi informații pe care să le socotească interesante. Voi recenza atât filmul, precum și ce înseamnă el pentru mine.

Am avut onorarea s-o întâlnesc pe eroina care a salvat DCEU (universul extins de filme DC Comics) la prima vizionare de presă de la IMAX, pe 29 mai. De atunci m-am tot gândit la film, am urmărit reacțiile altora și am încercat să stabilesc care avea să fie cel mai potrivit moment pentru a-l vedea din nou.

După trei filme călâi, ce ne-au lăsat impresii amestecate, deși mai degrabă tindeau spre catalogări negative, am intrat la proiecția Wonder Woman cu emoții și cu așteptări nu tocmai optimiste.

În ordinea apariției, Man of Steel (2013), Batman Vs Superman și Suicide Squad (2016) s-au dovedit una câte una pelicule discutabile, dezamăgindu-i chiar și pe o parte din fanii DC. Cronicile apărute nu prevesteau un viitor luminos pentru seria lor de filme. Brusc, Femeia fantastică (așa e tradus titlul la noi) a răsturnat situația: aproape toți criticii de film au o părere pozitivă despre noul film DC, ceva ce nu s-a mai întâmplat de la trilogia Batman a lui Christopher Nolan. Așa se face că este mai apreciat decât multe filme Marvel și devenind deja cel mai de succes film regizat de o femeie.

Gal Gadot o interpretează pe Diana/Wonder Woman, iar de regie s-a ocupat talentata Patty Jenkins. Cele două tocmai au reușit să readucă speranța pentru colecția de filme DC de la Warner Bros și mai ales pentru promovarea unor personaje feminine puternice, fie ele  super-eroine sau nu.

Cu toate acestea, succesul nu ar trebui să ne mire prea tare. Prestația lui Gadot din B v S, unde a debutat în rolul Diana, a fost unul dintre cele mai apreciate aspecte ale peliculei. Trailer-ele pentru Wonder Woman și Justice League (în care are din nou un rol important) au dat înainte de lansare impresia că în universul întunecos DC va reveni iarăși lumina.

În ultimii ani, producțiile DC, de orice natură, îmi dădeau impresia că DC vine de la Dark, Depressing sau Death Comics, nefiind nicidecum inițialele de la „Detective Comics”.  Personajele DC nu au fost dintotdeauna atât de melancolice și serioase, ci, mai ales pe la începuturi, erau cu mult mai vesele și colorate. Sigur, acele vremuri par ridicole în contemporaneitate, în ultimii ani promovându-se duritatea și agresivitatea. Probabil asta părea că vrea publicul, dar… ce-i prea mult strică. În același timp, oricât de grozav este Batman, preferatul meu, cred că a infectat prea mult restul titlurilor DC. De aceea m-am și bucurat așa mult de The LEGO Batman Movie în februarie, care a fost un veritabil film Batman, dar colorat și însuflețit.

Astfel, atmosfera senină din Wonder Woman nu aduce tocmai o schimbare, ci mai degrabă este o întoarcere la vremuri mai calde, dar o întoarcere cu o măsură, potrivită, fără să dea în ridicol sau să strice drumul pavat deja pentru seria extinsă de filme DC.

Începutul este inundat de lumină. Themyscira, insula amazoanelor create și iubite de zei și locul de baștină a Dianei, arată ca un veritabil paradis din antichitate. Actrița care o joacă pe copila Diana este tare dulce și conferă culoare personajului. Îndrăzneață, curioasă și ambițioasă, micuța Diana nu vrea să fie cocoloșită de mama ei Hyppolita, regina, ci insistă să devină și ea o luptătoare ca toate amazoanele. Mama are motivele ei să o protejeze, dar mătușa Antiope o antrenează oricum.

Anii trec, de-acum matura prințesă își încheie pregătirea de amazoană, când un avion se prăbușește în apele de la țărmul insulei ce ar trebuit să fie ascunsă de privirile omenirii. Diana îl salvează și îl cunoaște astfel pe Steve Trevor – primul bărbat în carne și oase pe care-l vede. Urmează o spectaculoasă luptă între amazoane și nemții care-l urmăreau pe Steve, apoi Diana află de Marele Război. Convinsă că numai Ares, zeul războiului este responsabil, se hotărăște să-l urmeze pe Steve înapoi în lumea decimată de Primul Război Mondial, părăsind Temyscira, probabil pentru totdeauna. Misiunea dată de zei amazoanelor este aceea de a proteja pacea omenirii. Citind multe cărți, izolată de restul lumii și educată numai de amazoane, Diana este convinsă că ororile pe care le vede nu pot fi decât opera lui Ares, pe care plănuiește să-l omoare, el fiind însă zeul de care mama ei a tot vrut s-o ferească.

Actrița Gal găsește echilibrul dintre noviciat și experiență și le prezintă dezinvolt. O naivitate frumoasă, care de fapt demonstrează puterea personajului și pare că nu îi creează niciun fel de dezavantaj. Ambiția de a salva lumea este redată expresiv și cu grație, fără ca atitudinea Dianei să pară copilăroasă. Nici nu țin minte când am mai văzut o figură atât de feminină, portretizată cu atâta forță pe marele ecran. Din pleiada super-eroilor cinematografici, este prima eroină căruia i se dedică un film și care insuflă atât de multă putere feminină. Nu este vorba de un feminism enervant, totul este dozat atât cât trebuie. Vedem egalitate în cea mai pură formă. Wonder Woman este o femeie care nu depinde de eroii masculini, dar nici nu-i umbrește evident. Diana și Steve se completează reciproc, învățând unul de la celălalt. Fiecare explorează habitatul celuilalt. Două reversuri ale aceleași medalii eroice. Gal Gadot este Wonder Woman. Dar și Chris Pine dă viață cu măiestrie personajului său. Steve Trevor, la fel ca Diana, este în stare de orice pentru dreptate, și cu atât mai mult este inspirat de ea să săvârșească fapte eroice. Prințesa este și ea inspirată de Steve. Un duo ireproșabil.

Sunt convins că distribuirea actriței Gal Gadot în rol a fost foarte inspirată. Accentul ei natural o face să pară cu adevărat străină de Londra și de locurile pe care le vizitează, fiind astfel mai convingătoare în acest rol. Nu cred că diversitatea culturală a primat în motivele alegerii, cum se crede de obicei.

Coregrafia luptelor și efectele speciale compun un răsfăț delicios pentru ochi. Secvența (văzută sumar în trailere) în care Diana, în plină zi, se luptă cu toți soldații pe străzile unui orășel pune în valoare întregul film. Cu partea cea mai bună din coloana sonoră pe fundal, coregrafia și efecte speciale 3D fac să merite biletul de intrare fie și numai pentru ele. Nu e singura scenă grozavă, dar mie mi-a rămas cel mai clar întipărită în minte.

Apreciez paleta de culori și faptul că nu tot filmul se petrece noaptea. 3D-ul este astfel relevant și limpede atunci când nu se încearcă mascarea efectelor prin lipsa soarelui. Tonurile de culori se schimbă și în funcție de spațiu, de altfel, e normal ca pe front să vedem totul în culori mai sumbre. Niciodată nu este prea multă lumină sau prea mult gri, fiindcă există un echilibru care nu plictisește.

Raportul just nu se prezintă doar în privința calității imaginii și a efectelor, ci mai ales în scenariu, unde ne bucură alternanța dintre umor și seriozitate, fiindcă dezechilibrul din scenarii este unul din cele mai frecvente motive de supărare care apar la filmele cu super-eroi.

Cum ziceam, umorul face pereche bună cu seriozitatea. Tonul se schimbă fără să deranjeze. Glumele vin natural și, mai ales în prima jumătate a filmului, au stârnit hohote de râs în sală. Râdem de situații, nu de personaje.

În același timp, momentele în care Diana descoperă ororile războiului dintre oameni m-au surprins, aducând doza ideală de sobrietate pentru a nu transforma filmul într-o comedie. Unele dintre aceste clipe m-au mișcat și am reușit să empatizez cu oamenii de acum un secol.

Așa că, deși este cel mai pozitiv film DC al perioadei recente, cred că are în același timp unul din cele mai întunecate cadre de până acum: cel mai tragic eveniment al planetei. Pentru unii oameni, sfârșitul lumii –războiul ce ar fi trebuit să pună capăt la toate. Wonder Woman vine să cunoască omenirea tocmai în cel mai groaznic moment… și totuși alege să rămână, să-i iubească pe oameni și să se dedice salvării lor.

Filmul este bine rotunjit, aproape de sine stătător, nu ai nevoie să vezi alte filme pentru a înțelege mare parte din acțiune. Nici măcar nu are o scenă după genericul de final, cum este de așteptat acum la orice film de gen. Wonder Woman este o poveste despre origini și nimic în plus, fără prea multe legături cu alte titluri. Se pare că DC și-a învățat lecția. Asta nu înseamnă că lipsesc referințele. Fanii înrăiți vor aprecia referințele presărate cu subtilitate.

Nimic din tot ce am spus nu arată că este un film perfect. Răufăcătorii nu sunt îndeajuns de dezvoltați ca personaje – o altă problemă care încă apare destul de frecvent în filmele Marvel și DC. Pentru mine, ultimul act al filmului, marcat de o luptă finală, a fost ceva mai slab față de restul filmului. Da, o vedem pe Diana atingând noi culmi ale puterii ei, dar am simțit că sare oarecum peste mici etape de învățare. De altfel, lupta respectivă se petrece noaptea și este încărcată de efecte speciale realizate pe calculator. O structură de act final bătătorită de mult, mult timp.

În orice caz, aceste mici neajunsuri s-ar putea să nu conteze pentru mulți. Nici pentru mine nu contează așa mult.

Wonder Woman este exact filmul de care avea nevoie universul DC. Ea este femeia care i-a salvat pe Batman și pe Superman. Dacă acest film eșua, era posibil să nu mai vedem Justice League prea curând. Succesul acestui film spală o parte din păcatele vechi. Îi aud pe alții spunând că anul acesta DC i-ar ajunge din urmă pe cei de la Marvel. Eu cred că dacă Marvel continuă cu aceeași rețetă confortabilă, DC nu numai că-i ajunge din urmă, dar chiar îi va depăși cu încă un film sau două de rangul lui Wonder Woman. Pentru mine, acum DC vine de la „Deep Characters” J.

Aaș că, la final, am să-i dau filmului Wonder Woman nota 9.

 

222 Total Views 1 Views Today