Chiar dacă regula spune că vara avem parte de blockbustere[1] încărcate de efecte speciale 3D care abat atenția de la scenariile leneșe, parcă tocmai atunci publicului îi place ceva mai mult să se abată puțin de la tendința generală și să se lase condus de o poveste de zile mari, cu jafuri și urmăriri de mașini, o derulare care nu să obosească inutil ochii și să aline urechile cu muzică bună.

Baby Driver este unul din cele mai apreciate filme ale verii 2017, tocmai pentru că este unul cu o acțiune ceva mai lesne de urmărit, fără ca tensiunea și adrenalina să impună prea multe pauze totodată. Dacă vibrantul afiș roz poate crea vag senzația de film vechi, datând din perioada anilor ’80-90, iată și confirmarea: regizorul Edgar Wright avea ideea în minte încă de pe acea vreme, ceea ce are să se simtă și pe parcursul filmului – un veritabil heist movie [2], comparabil cu cele mai bune ale genului.

Baby este un tânăr talentat în ale șofatului, o opțiune excelentă pentru grupurile de spărgătorii de bănci care vor să evadeze de la fața locului cât ai clipi. Ce îl face unic este țiuitul continuu pe care l-a dobândit în urechi în urma unui accident de mașină suferit pe când era mic de-o șchioapă. Singura soluție confortabilă pe care a găsit-o împotriva țiuitului sâcâitor a fost să asculte muzică aproape non-stop. Partea bună este că băiatul are gusturi destul de bune și că noi auzim tot ce aude el în căști în timp ce face manevre și eschive periculoase pe șosele.

Cu ochelari de soare și căști în urechi, este adesea văzut de băieții periculoși drept un puști îngâmfat. De fapt, Baby abia așteaptă să iasă din lumea crimei, fiindcă nu a intrat în ea de bunăvoie. Actorul Ansel Elgort se dovedește alegerea perfectă pentru rol, care i se potrivește ca o mănușă. Iar faptul că este un actor relativ necunoscut și tânăr îi conferă și mai multă originalitate personajului. Ceilalți membri ai distribuției nu se lasă mai prejos. Jon Hamm, Eiza Gonzalez, Jamie Foxx și Jon Bernthal sunt veritabili băieți periculoși, cu Kevin Spacey în frunte, ca geniul mintos din spatele fiecărui jaf în parte.

Nici nu am putut ține socoteala a câte autoturisme folosește Baby, el pur și simplu sărind dintr-o mașină în alta, după cum îi cer situațiile în care se găsește. Un șofer excelent nu este definit de o mașină anume, ci de modul cum conduce orice mașină. Iar când vine vorba de a afla de unde știe atât de bine să conducă, în locul unui flashback redundant primim o explicație vagă, dar mulțumitoare, de la Doc (Spacey).

În schimb, tehnica flashback[3]-urilor apare în narațiune pentru a ne apropia de personajul lui Elgort și de trecutul său nefericit. Scenele se ivesc treptat în scenariu și sunt scurte, deci ne invazive și prea puțin perturbatoare. Mai ales, nu apar ca exagerat de dramatice, așa cum se procedează adesea în alte filme. Ele doar ne apropie suficient de mult de Baby, pentru a ne câștiga de partea lui și a ține cu el.

De asemenea, apreciez sfârșitul realist și cinstit – cumva toată lumea trebuie să plătească pentru infracțiunile comise. Pentru mine este un final destul de închegat și rotunjit pentru povestea lui Baby, astfel că nu se simte nevoia unei continuări.

Cu toate acestea, Wright spune că știe deja cum ar continua povestea, dacă ar fi ca studiourile contractoare să insiste pentru filmarea unei urmări. În fond, nu văd de ce nu, s-a gândit la film de atât de mulți ani, cu siguranță vede și un traseu plauzibil de continuare. Aș prefera însă să treacă vreo cinci ani până să-l revedem pe Baby, deoarece deja sunt relativ sătul de ideea de a scorni cu orice preț un sequel[4].

Baby Driver este un film mai bun decât celelalte propuneri ale verii din programul actual de cinema (de mijloc de iulie) și va mai rămâne așa cel puțin până la premiera Dunkirk-ul lui Nolan.

Dacă însă spectatorul are poftă de ceva aparținând genului Science Fiction, atunci singurul film aproape lipsit de defecte este Planeta maimuțelor: Războiul (War for the Planet of the Apes).

Însă, pentru cineva sătul de super-eroi și de super-francize supraîncărcate grafic, dar anemice din punct de vedere scenaristic, recomand ceva cât de cât de modă veche și cu un suflu proaspăt totodată: nu trebuie să ratați Baby Driver.

 

__________________________

Glosar de termeni, chiar dacă unii vă sunt familiari

[1] Termen care în cazul de față se referă la filme produse cu bugete uriașe, care vizează categorii largi de public, atras cu un efort substanțial de marketing și publicitate, cu scopul de a amortize rapid cheltuielile și de a obține profit, chiar dacă succesul și popularitatea filmului nu sunt justificate de calitatea și oferta acestuia.

[2] Subgen de filme polițiste care au ca principal obiectiv derularea unui jaf, plănuit și executat împotriva unei instituții care deține bunuri de mare valoare – un muzeu, o bancă, o trezorerie, un depozit de valori –, cât și, uneori, prezentarea urmărilor jafului.

[3] Secvență intercalată într-un film pentru a prezenta publicului un episod anterior.

[4] Urmare (lb. engleză), film care prezintă evenimente din același univers ficțional, plasate cel mai adesea într-un timp ulterior faptelor derulate în filmul de bază.

147 Total Views 2 Views Today