Mărturisesc că nu aveam așteptări mari de la filmul The Dark Tower (Turnul întunecat), deoarece trailerul nu a reușit să mă convingă că va fi un film pe cinste, ci mai degrabă unul mediocru. Cu toate acestea, am ținut să-l văd, fiindcă nu ratez filmele care prezintă lumi paralele și în care există un amestec de fantasy cu science-fiction.

Până la momentul vizionării citisem doar primele două cărți din seria de șapte pe care se bazează filmul, o serie renumită tocmai pentru acest amestec de genuri care mie mi s-a părut deosebit și fascinant, așa cum l-a creat Stephen King.

Contrar așteptărilor oricărui cinefil obișnuit cu francizele de lungă durată, Turnul întunecat nu s-a bazat numai pe primul volum, Pistolarul, ca mai apoi să apară alte șase filme (cel puțin), care să continue adaptarea cinematografică. Așadar, un alt motiv pentru nivelul așteptărilor mele era scăzut era generat de faptul că filmul ar putea încerca să condenseze prea multe evenimente din toate cele șapte cărți (deloc scurte!) sau să omită prea multe, devenind un film sec, mai ales că durează neașteptat de puțin (95 de minute), ceea ce presupunea o condensare excesivă.

E drept, dramatizarea pentru ecran a sărit peste multe etape prin care trec personajele, ceea ce nu s-a dovedit neapărat un minus, deși este de înțeles că i-a putut nemulțumi pe cititorii care au parcurs toate cărțile. Pe de altă parte, este un film de sine stătător, care nu și-a propus să adapteze povestea cuvânt cu cuvânt, ci să ofere o versiune mai scurtă a poveștii, în care Pistolarul ajunge să se confrunte mai repede cu Omul în Negru.

Am simțit însă că povestea putea fi spusă într-o manieră mai interesantă. Sigur, scenariul este funcțional, dar parcă nu oferă sentimentul de poveste cu adevărat inedită. E drept, în ultima vreme am dat peste scenarii de film în care s-au ratat prea multe oportunități sau care au avut momente complet neinspirate. Spre deosebire de acestea, Turnul întunecat a avut coerență de la un cap la altul, povestea fiind spusă într-o formă agreabilă. Acțiunea și relatarea sunt echilibrate; niciuna nu devine deranjantă prin surplus. Am apreciat și comicul de situație ivit atunci când Roland ajunge pe Pământul din varianta lui Jake, mai ales că în alte filme astfel de oportunități umoristice sunt ratate în mod inexplicabil.

Îi înțeleg și pe cititorii lui King, care cu siguranță că și-ar fi dorit o adaptare mai fidelă. Ei s-au simțit probabil ca și cum una din poveștile lor preferate nu a fost tratată cu destulă seriozitate de industria cinematografiei. Poate vor avea mai mult noroc cu serialul (da, se pune la cale un serial, tot cu Idris Elba în rolul principal, și e posibil să apară anul viitor).

Idris Elba și Matthew McConaughey au fost impecabili în rolul Pistolarului Roland și, respectiv, al Omului în Negru/Walter. Nu numai cei doi actori premiați și-au asumat rolurile ca la carte. Roland Deschain este aproape exact așa cum mi-l imaginam când citeam cartea acum trei ani, iar McConaughey știe să fie un lider răufăcător convingător. De fapt, am fost încântat de întreaga distribuție. De exemplu, nu trebuie uitat Tom Taylor, cel care a jucat în mod plăcut rolul băiatului Jake, cel măcinat de vise despre Turnul Întunecat și pe care părinții îl cred nebun. A fost o surpriză să-l văd pe Jackie Erle Haley într-un rol secundar interesant.

Machiajul și vestimentația au conturat imaginea personajelor și au fost și ele realizate destul de bine. Efecte speciale nu sunt tocmai impresionante, aflându-se la nivel între bine și mediu. Păcat că muzica nu este memorabilă, ci mai degrabă generică. Calitatea audio-video se află la același nivel la care se află filmul per total: o distracție destul de bună pentru weekend sau o seară relaxantă după o  zi de muncă. Am înțeles că filmul este o experiență mai captivantă în sălile 4DX. De verificat.

Mi-a plăcut The Dark Tower? Categoric, da. De fapt, până acum, luna aceasta nu mi-a plăcut altceva mai mult, nici Atomic Blone, nici Annabelle 2, care sunt în mare mai bine apreciate de public și critici deopotrivă. Îmi asum faptul că ține de gustul meu și că aș vedea câte un astfel de film fantasy/SF o dată la o lună sau două cu cea mai mare plăcere, atâta timp cât scenariul și efectele nu sunt aberante.

Ar putea fi o dezamăgire pentru fanii cărților? Desigur, dar depinde și de pretențiile fiecăruia. Apropo, fanii lui King vor prinde câte o referință dacă sunt atenți la decoruri. Așteptăm și un alt film bazat pe una din cărțile lui Stephen King – IT, care va avea premiera pe 8 septembrie și pare destul de promițător.

163 Total Views 5 Views Today