Author Archives: Florin Purluca

Reportaj

Și a fost un festival!…

Trebuie să recunosc de la bun început că Festivalul SF de la Râșnov mi-a plăcut, din mai multe motive. Ba chiar din foarte multe motive. Aș minți dacă n-aș recunoaște că întâi de toate mi-a plăcut faptul că acolo am primit Premiul de debut, acordat pentru romanul Cum să fabrici un semizeu, publicat anul...
citește mai mult »
FICŢIUNE

Un buchet din florile minții – Florin Purluca

Sunt un semizeu modern. Unul din cei mai triști care au existat vreodată. N-a fost dintotdeauna așa. Schimbarea s-a produs ca printr-o minune, cu o acadea. Una mare, portocalie și lucioasă, culoare vie și vibrantă, ținută strâns în mâna mică a unui țânc. În lumina scânteietoare a după-amiezii, m-am uitat nedumerit la ea și...
citește mai mult »
FICŢIUNE

Poștașul – Florin Purluca

„Lumea este exact așa cum ar trebui să fie“, obișnuia să-i spună bunică-sa, cu vreo zece ani în urmă, mai înainte de a se prăpădi. „Oamenii își culeg roadele propriilor lor vreri“, îi mai zicea femeia. Își amintește asta mereu, de fiecare dată când așteaptă. Kaps își strânge gulerul cojocului în jurul gâtului. După...
citește mai mult »
FICŢIUNE

Există lumi care se nasc și mor în numai câteva minute

Orașul există sub imperiul unui ger schizoid. Fiecare trecător ocazional pare să nu facă altceva decât să se ferească din calea rânjetului crud, criogenizat al iernii. Tu ești unul din ei. Rafalele de zăpadă și vânt uscat îți biciuiesc fața. Cazi prizonier tentației. Aproape că alergi înspre ușa primei cafenele care îți iese în...
citește mai mult »

Praf

Cine ar fi crezut că sfârșitul Pământului ar fi putut fi atât de melancolic. Minți prevestitoare, milenare, gândiseră sfârșitul lumii drept un holocaust atomic, o lampă cu gaz sfărâmată peste un mușuroi de furnici. Alții văzuseră un final primar, valuri colosale punând la pământ structuri oțelite, cutremure despicând scoarța pământului, măcinând fundații de case...
citește mai mult »
CONCURS

1944

Karlheinz își scoase un aboneu din pachetul de Haus Neuerburg. Îl tăbăci bine și-și pârli în câteva rânduri buricele degetelor până reuși să-l aprindă. Inspiră adânc. Fumul de tabac îi răscoli pulmonii într-un cântec de plăcere. Soldatul avu un acces de tuse și rotocoalele de fum evadară fulgerător. Se despletiră în aerul rece. Mai...
citește mai mult »

Analizând viitorul

Paul înhăță gustarea și se prăbuși în fotoliul plușat. Porni receptorul holografic. În viața de zi cu zi era un important om de afaceri, dar în timpul său liber, în momentele sale cele mai intime, se bucura de o bârfă bună. Ca de obicei, îl deschise la momentul potrivit. Sutele de imagini și informații...
citește mai mult »
FICŢIUNE

Beciul morii vechi

Ușa se deschise de la prima lovitură de bocanc. Se așteptase să cedeze mai greu, pentru că lanțul care șerpuia în jurul tocului, trecut printr-o gaură îngustă din lemnul ușii, atârna supus unui lacăt grosolan. De fapt, nu acestea cedaseră. Se rupsese putregaiul acela de ușă. Lemnul mâncat de carii pârâise revoltat și abia dacă...
citește mai mult »

Antropomorfism

Curenții de aer se încolăceau primejdios de fuselajul aeronavei, creând senzația falsă a unui seism la nivelul 500 al clădirii. Modelul condus de Korman nu era recomandat zborului la asemenea înălțime, deși, nu exitau date care să ateste că vreunul ar fi cedat cândva forțându-i-se limitele. Și-ar fi dorit să pilotoze unul adecvat, cu...
citește mai mult »
CONCURS

Eu, Laura

Două lumini loveau ritmic asfaltul crăpat, sfredelind întunericul cu aceiași determinare  ca a unui burghiu diamantat care rupe felii din tencuiala unui perete. Urcau și coborau în concordanță cu denivelările drumului, razele sfredelitoare ale farurilor Fordului lovindu-se de silueta unei femei pironite în mijlocul șoselei, sădind astfel spaimă în sufletul șoferului derutat. Scârțâitul metalic...
citește mai mult »