Author Archives: Mircea Liviu Goga

FICŢIUNE

Transilvania caldera

-…Și de ce trebuie să mergem pe la el? Nu putem să ne facem treaba singuri? Arnold o sprijini când călcă pe o rădăcină ieșită din pământ și păru să-și piardă echilibrul. -Ba da. Dar moșul are niște teorii ciudate, am citit undeva un interviu. -Ei, și? Teorii are toată lumea… -Stai puțin, omul...
citește mai mult »
Poezie

„Acest viitor e greșeala mea”

Ăla care putu să facă Își strânse-ntre sine istoria ca-ntre buci; Grămădi pe aragaz creme și portocale, Se ticăloși manevrând păduri.   Ăl mai bătrân căscă gura-n locul șarpelui și zise: ioc! Alții veniră, se suiră pe el Crăcindu-i memoria până-și arătă. Tovarășii mureau dejugați, Criticii se popiseră.   Acest viitor e greșeala mea,...
citește mai mult »

Caniculă

Scriu asta așteptând să mă-ncep într-o realitate străină, evoluată după cusurul meu cel mai de preț (oare ce prost nu-și cultivă viciile?) și care mă transformă din când în când în pulbere pe care vântul o nădăjduiește departe, undeva, într-un alt timp, alt loc, diferit de noi toți. Aici, doar căldura atrage violatorii și...
citește mai mult »
Poezie

Cu moartea pe dealuri

Ies uneori la braţ cu Moartea pe dealuri, Călcăm pe pajişti încântătoare şi ea Îmi spune că-mi cresc din oase lujeri lungi de lumină.   În seri de vară târzii ne ascundem Prin poduri prăfuite, Deschidem hărţi străvechi ale unor continente ciudate, Planşe stelare prezentând Alte şi alte lumi.   Citim vieţi.   Mă...
citește mai mult »

Când priveam

Când priveam, Moartea veni lângă mine, Mă cuprinse de umeri: Sunt aici în toate bucuriile tale, Să nu-ţi faci griji, Doar tristeţea ne-ar putea îndepărta!   Tristeţea înseamnă trecut şi regrete tardive, Nu pot să ajut decât unde Bucuria ne face una.   Tu doar iubeşte, Lasă restul pe seama mea!...
citește mai mult »

Viața

Ştiu de undeva viaţa asta, Cineva mi-a povestit-o de multe ori Încercând să mă-nveţe, Iar eu mereu am uitat, mereu m-am luat cu altele. Până la urmă, ce e o viaţă – am întrebat-o – Ce e o viaţă şi am văzut-o râzând Ca un copil ce se bucură de un lucru ciudat colorat,...
citește mai mult »

În inimă

Deschide-mi inima, o, deschide această uşă, Intră, poţi să-ţi aduci de-acasă orice doreşti, Inima asta e goală şi destul de nedemnă.   Dacă vrei, mută-ţi aici lumina Ca pe-un dulap cu haine imprevizibile, Mută-ţi tăcerile Spuse în dimineţi târzii, În fiecare unghi Pregăteşte surprize musafirilor toamnei.   Ochii mei vor coborî atunci în inima...
citește mai mult »