Archives for FICŢIUNE

FICŢIUNE

Un buchet din florile minții – Florin Purluca

Sunt un semizeu modern. Unul din cei mai triști care au existat vreodată. N-a fost dintotdeauna așa. Schimbarea s-a produs ca printr-o minune, cu o acadea. Una mare, portocalie și lucioasă, culoare vie și vibrantă, ținută strâns în mâna mică a unui țânc. În lumina scânteietoare a după-amiezii, m-am uitat nedumerit la ea și...
citește mai mult »
FICŢIUNE

Cutia roșie

În birou, ţăcănitul maşinilor de scris devenise insuportabil. Din obişnuinţă, citea tex­tul şi lovea clapele fără să mai urmărească ce se imprima. Ascultă cu indiferenţă ofta­tul greu al unei fete care tocmai se sculase amorţită de pe scaunul incomod. Ridică pentru o clipă privirea, surprinsă de muzică. Ana pornise radioul prins de rama feres­trei....
citește mai mult »
CLASICI

Pedagogul – Pavel Dan

Geamurile sunt ca sculptate în marmoră. Lîngă ușă păretele e burat, și în cameră e un frig tare ca oțelul. Pedagogul, un student cu trupul deșirat și fața îmbătrînită, stă sub „plapomă” — așa-i spune servitorul păturei vechi și rebegite în care s-au culcat toți înaintașii lui de la întemeierea școalei — cu căciula...
citește mai mult »
CLASICI

Cotadi și Dragomir – Urmuz

Cotadi este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras. Părul negru ca pana corbului e plin de mătreață și încărcat cu sclipitori și scumpi piepteni de bagá. Cotadi nu are niciodată pozițiunea verticală, din cauza unei îmbrăcăminte de șiță ce-i...
citește mai mult »
CLASICI

Întâmplări în irealitatea imediată (II) – Max Blecher

urmare din numărul trecut IV În obiecte mici și neînsemnate: o pană neagră de pasăre, o cărticică banală, o fotografie veche cu personagiile fragile și inactuale, ce parcă suferă de o gravă boală internă, o tandră scrumieră de faianță verde, modelată ca o frunză de stejar, veșnic mirosind a cenușe stătută; în simpla și...
citește mai mult »
CLASICI

Examenul – Gib Mihăescu

Copiii veniseră mai de dimineață ca de obicei, dar soarele de mult se ridicase deasupra Oltului, și Doinaru Gheorghe vedea aievea cum îmbracă tot râul în solzi de argint, în minunați solzi de argint, cât era de mare și de mișcător, de parcă ar fi început să se trezească din somnul morții balaurul sfântului...
citește mai mult »
CLASICI

Pregătiri de bacalaureat – George Coșbuc

Iar Toma cel fără credință n-a vrut să înțeleagă! El râdea de neliniștea noastră, și când era sătul de râs se culca și durmea somnul drepților. Căuta locuri răcoroase, pe sub pomi în grădină și, în vreme ce noi ne băteam capul și ni-l înfundam cu toți psametihii și tiglatpilesarii Orientului, Iuda cel fără...
citește mai mult »
TRADUCERI

Povestitorul – Saki

traducere și adaptare : Nicu Gecse Era o după-amiază toridă de vară, compartimentul de tren se dovedea pe măsură de înăbuşitor, iar staţia următoare, Templecombe, se afla la cam o oră de mers. Ocupanţii compartimentului erau o fetiţă, o altă fetiţă ceva mai mică şi un băieţel. Mătuşa care le aparţinea copiilor ocupa un...
citește mai mult »
FICŢIUNE

Poștașul – Florin Purluca

„Lumea este exact așa cum ar trebui să fie“, obișnuia să-i spună bunică-sa, cu vreo zece ani în urmă, mai înainte de a se prăpădi. „Oamenii își culeg roadele propriilor lor vreri“, îi mai zicea femeia. Își amintește asta mereu, de fiecare dată când așteaptă. Kaps își strânge gulerul cojocului în jurul gâtului. După...
citește mai mult »
Poezie

Pământul uitării – George Coșbuc

Acesta-i un cântec de bard ostenit, De bard din pământul uitării. Strămoșii-mi acolo pe stâlpi de granit Cu albe portaluri un templu-au clădit De marmură-n marginea mării. Să-l aibă nepoții prin veacuri de-acum Spre-a lor și spre-a noastră mărire! Dar mută veni nepăsarea pe-un drum, Iar pe-altul stârni-necătoru-i samum Atotucigașa hulire. Azi templu-i ruină;...
citește mai mult »
1 2 31