Tag archives for fictiuni #11

Editorial

Timp topit în aur

Timpul s-a topit în aur. Timpul s-a oprit în loc odată cu amintirile, şoptindu-ne discret să nu-l uităm, ultimul soare al verii. S-a aşternut uşor pe dealuri, încet stingându-se în culori de flacără. Încerc să scriu o poezie şi oricât de tare m-aş strădui, iese doar proză. Doar Sorin se minuna de răbdarea de...
citește mai mult »
ESEU

Ana Blandiana şi deconstrucţia canonului. Poezia interzisă din perioada comunistă.

Motto: “Ura poate fi combustibilul istoriei, dar numai dragostea poate fi combustibilul poeziei.” (Ana Blandiana) Într-o epocă postceauşistă, a democraţiei, în care libertatea exprimării se manifestă pretutindeni, a discuta despre literatura interzisă de dinainte de ‘89 a rămas încă un subiect controversat. Există, desigur, numeroase publicaţii care fac treceri în revistă ale titlurilor de...
citește mai mult »
Poezie

[pot să tac pentru că pot să spun…]

pot să tac pentru că pot să spun orice în ce fel de semne gesturile tale ştiu atingerea caldă răspunsul unei întrebări pe care nu are cine să o pună unde stai cu lucrurile de care nici măcar tu nu eşti sigur vorbesc despre o îndoială hotărâtă o ştiinţă rurală a tăcerii unde nu...
citește mai mult »

Atingeri

Ceea ce numeau toţi tinereţe s-a dus şi în locul ei nu e nimic Când plouă Bucureştiul se chirceşte ca un adult care îşi aminteşte bătăile mâncate în copilărie Şi noi am cunoscut comunişti de doi lei care au fost bunici minunaţi şi Ne-am bucurat de securişti bătuţi în cap care aveau părţile lor...
citește mai mult »

Dumnezeu e ţigan

Cred că mâncasem ceva sau era de la dinţi, dar aud „Dumnezeu e ţigan şi aşa a fost Mereu: i-au spus obiceiurile lo- cului şi li s-a părut talentat ori de câte ori i-a amuzat şi le-a vor- bit în toate limbile lor şi i-a ascultat dar ajungea să spună un singur lu- cru...
citește mai mult »

stelele vorbesc pe limba ta

un corp românesc este celălalt căruia îi transferi tot ce eşti la şcoală toţi aveam un văr care văzuse care făcuse era corpul românesc al fiecăruia dintre noi facea trafic de maşini de lux al fiecăruia dintre noi ca o datorie ca o posibilitate acelaşi pentru fiecare frică a pufului nostru de pe ceafă...
citește mai mult »
Poezie

Până şi dobitoacele

„Sunt fiul pământului şi al cerului înstelat, dar sunt de leatul cerului. Vin la tine sfârşit de sete, dă-mi să beau din fântâna memoriei!“     Câţiva paşi despart umbra şi omul. Aici aerul e rarefiat, aproape că nu-i poţi spune aşa. E un fel de mers în genunchi, o încântare degeaba, nimic nu...
citește mai mult »
Poezie

Cu moartea pe dealuri

Ies uneori la braţ cu Moartea pe dealuri, Călcăm pe pajişti încântătoare şi ea Îmi spune că-mi cresc din oase lujeri lungi de lumină.   În seri de vară târzii ne ascundem Prin poduri prăfuite, Deschidem hărţi străvechi ale unor continente ciudate, Planşe stelare prezentând Alte şi alte lumi.   Citim vieţi.   Mă...
citește mai mult »

Când priveam

Când priveam, Moartea veni lângă mine, Mă cuprinse de umeri: Sunt aici în toate bucuriile tale, Să nu-ţi faci griji, Doar tristeţea ne-ar putea îndepărta!   Tristeţea înseamnă trecut şi regrete tardive, Nu pot să ajut decât unde Bucuria ne face una.   Tu doar iubeşte, Lasă restul pe seama mea!...
citește mai mult »

Viața

Ştiu de undeva viaţa asta, Cineva mi-a povestit-o de multe ori Încercând să mă-nveţe, Iar eu mereu am uitat, mereu m-am luat cu altele. Până la urmă, ce e o viaţă – am întrebat-o – Ce e o viaţă şi am văzut-o râzând Ca un copil ce se bucură de un lucru ciudat colorat,...
citește mai mult »