Tag archives for fictiuni #14

Editorial

Un sfert de veac

Pentru mine anul care a trecut, până acum, a fost cel mai prost, cu excepția lui ’89. Surprinzător, acum, ca și atunci, s-au materializat proiecte dragi. Poate că tocmai acest sentiment de criză și de necesitate a efortului m-au determinat, pe mine și pe alții, să depășim bariere care păreau de netrecut. De ce...
citește mai mult »

Dreptatea împărţită la doi

Autobuzul înainta cu greu printre hârtoapele şi pietroaiele răspândite haotic pe drumul nepietruit care şerpuia larg printre coline acoperite de praf roşiatic şi copaci pe jumătate uscaţi. De vină nu era doar calitatea foarte slabă a carosabilului, ci şi atenţia distributivă a şoferului. De fapt, lipsa acesteia. În timp ce conducea, el se încăpăţâna, ca mulţi alţi...
citește mai mult »
BASM

VALEA ATLAANULUI

Viscolul şuiera înnebunit printre vârfurile brazilor, troienind cu îndârjire drumeagul pustiu. Ascunsă de ochii oricărui călător care s-ar fi încumetat să rătăcească pe acolo, casa dormea învelită în mormane greoaie de nea. Înăuntru, nepoţii stăteau tustrei lângă fotoliul bunicii, ascultându-i cu multă luare-aminte povestea. Bătrâna clătină uşor din cap, zâmbind pe rând prichindeilor. Din...
citește mai mult »

Thriller serotonin

”ACUM SAU NICIODATĂ”, îmi zic mie însumi ca și cum m-aș adresa unui dublet eteric, calmîndu-mă zadarnic: un ordinar personaj dostoievskian ce revine periodic la locul crimei din tinerețea sa intens agitată. Cu ochii larg deschiși, pe alocuri ruginiți de atîta lumină depozitată pe irișii expuși, urmăresc cum în venele elastice îmi crește constant...
citește mai mult »

Ploaia finală

  Începuse ploaia și mai avea câteva sute de metri până acasă. Însă nu-i părea rău, ploaia se anunța caldă și, în același timp, răcoroasă. O binemeritată pauză în arșița zilelor de vară. Mergea pe malul canalului, vis-a-vis de Flora, admirând perechile ce se țineau de mână întâmpinând și ele, ca și el, ploaia,...
citește mai mult »
FICŢIUNE

În lumea nouă  

Prima zi de noiembrie veni tot cu vânt și burniță. De săptămâni întregi nu scăpa orașul de ele. Zgribuliți, oamenii își părăsiseră de dimineață locuințele și-și începuseră forfota pe străzi. Cotrobăiala zilnică după mâncare și leme, printre containerele răsturnate, răscolite iarăși și iarăși, sau printre cioburile magazinelor fără rafturi, era tot mai deșartă. Doar...
citește mai mult »
FICŢIUNE

Cifrul Wolfgang

Jurnal de bord. Cod 851.32-7. Menţinem cursul vechi, păstrând la cârmă pilotul automat. Aşa mai câştigăm timp şi putem să ieşim din gravitaţia hulpavă a soarelui central. De o săptămână navigăm în regim de avarie, încercând să păstrăm energie pentru un singur salt. Desigur, dacă acesta va fi posibil în câteva ore. Mesajele de...
citește mai mult »

Peter cel Negru şi Peter cel Alb

Se îndrepta spre staţia de autobuz, mormăind ceva la adresa semaforului defect. Stătuse peste două minute ca să traverseze strada şi, cum era seară şi se lăsase gerul, femeii i se părea că aşteptase o vecie. Traversă repede pe cealaltă parte a străzii. Şi atunci îl văzu: mărunţel, grăsuţ şi zgribulit în haina lui...
citește mai mult »

Lângă voi, eu

Alerga cu pași mari pe un coridor marcat din loc în loc de arcade din cărămidă aparentă. Striga cât putea de tare după George cu frica, ascunsă în tremuratul vocii, că nu-l va găsi. Apoi îl văzu, după un glasvand, aplecat peste tăblia biroului și răsuflă ușurat. Fără să stea pe gânduri trase de...
citește mai mult »

Îngerul

– Mi-e cam somn Leila, susură vocea lui acompaniată de un căscat imens, interminabil. Simulacrul nu zise nimic. Aştepta reacţia lui. Dacă adormea, atunci asta era. Dacă nu, atunci putea să pună întrebările. Cum tăcerea se prelungea, simulacrul îşi permise o întrebare nevinovată. Ce făcuse azi? Hm, ezită Raoul, dar acceptă tacit dialogul. Trecuse...
citește mai mult »