Pe_viataSpre finalul lunii noiembrie 2013, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, Editura Trei a lansat în colecţia Fiction Connection ediţia română a unui roman de Liza Marklund, Pe viaţă, în traducerea Dianei Litzica. În calitate de redactor literar, l-am parcurs înainte de apariţie. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Pe viaţă este al doilea dintr-o serie de romane poliţiste având-o ca protagonistă pe ziarista Annika Bengtzon. Intriga este structurată pe două fire narative. Cel dintâi urmăreşte activitatea poliţistei Nina Hoffman. Cel de-al doilea se ocupă de ziarista menţionată anterior. Cele două personaje principale anchetează, fiecare în felul său, un caz deosebit de grav de crimă şi răpire. Mai exact, o fostă poliţistă, Julia Lindholm, este acuzată că şi-ar fi ucis soţul şi că şi-ar fi răpit (eventual ucis şi ascuns) propriul copil.

Spiritele sunt încinse şi din cauză că victima, David Lindholm, era un poliţist model, admirat de colegi şi respectat pentru bunele rezultate în rezolvarea cazurilor. Ca urmare, opinia publică este pornită împotriva principalei suspecte, iar eforturile protagonistei sunt îngreunate de faptul că Julia este în stare de şoc şi, zile de-a rândul, refuză să comunice.

Pe lângă intriga poliţistă bine structurată, am mai remarcat şi realismul cu care autoarea descrie personajele, relaţiile dintre acestea şi decorurile. Astfel, protagonista are un conflict deschis cu soţul, respectiv şi-a pierdut locuinţa ca urmare a unui incendiu şi e nevoită să caute adăpost împreună cu cei doi copii. Totodată, relaţiile din redacţia ziarului la care lucrează protagonista sunt tensionate din cauza unor conflicte de muncă şi a unor apropiate concedieri. Suspansul sporeşte în condiţiile în care ancheta Annikăi Bengtzon este îngreunată de aceşti factori, iar protagonista trebuie să lupte împotriva stresului şi a dificultăţilor pentru a-şi ţine mintea limpede şi pentru a găsi soluţia misterului.

Aş mai adăuga că traducerea română este realizată decent, tehnoredactarea volumului este îngrijită, iar prezentarea tipografică este elegantă – ediţia de la Editura Trei are supracopertă şi semn de carte. Ca urmare, în special pentru pasionaţii literaturii poliţiste, recomand acest roman.

1319 Total Views 3 Views Today