Roslund-HELLSTROM by Ionut Banuta_0944

Ce-ați făcut înainte de a începe să scrieți împreună?

Borge Mizerabil (râd amândoi)… nu, glumesc…

Anders Înainte… cred că am avut parte amândoi de experiențe destul de asemănătoare. Amândoi am avut parte de violență, diferite feluri de violență, dar care ne-a afectat extrem de mult, apoi ne-am ridicat deasupra acestor sentimente și am învățat ca niciodată să nu ne încredem în cineva…

Borge (aprobă)… mda…

Anders …și să ne rezolvăm problemele fiecare în felul său. Borgen… o să-l las pe el să-și spună părerea, dacă o să dorești și versiunea lungă (râd amândoi)… Atunci când ai de-a face cu drogurile și trebuie să-ți trăiești viața în minciună și nu mai ești capabil să ții minciuna în frâu așa cum face personajul din cartea asta (arată spre Trei secunde) eu fac tocmai lucrul opus (pe care el nu-l face): trebuie să fiu cel mai bun, cel mai rapid și – niciodată – nu trebuie să folosesc măcar o minciună. Pentru că așa se întâmplă și în viața reală: îți rezolvi cea mai urgentă problemă și ești întreg din nou. Tu (i se adresează lui Borge) ai trecut prin terapie și ai ieșit curățat, eu după doi ani de terapie și nicio încercare de sinucidere tot nu mă simt echilibrat… Cum să balansezi aspecte atât de diferite ale vieții? Uneori pur și simplu trebuie să ocolești problema. Și așa ne-am întâlnit la mijloc noi doi. Dacă nu acorzi atenție nemijocită propriei vieți, dacă eviți ceea ce ai în suflet, nu o să poți să faci față – cum ai făcut tu (i se adresează lui Borge) și cum am făcut eu – anxietății și la un moment dat ea va veni peste tine…

Borge Anders povestește acum despre ceea ce reprezintă atuurile noastre în scrisul în cooperare. Noi ne cunoștem foarte bine propriile vieți și discutăm foarte mult comparându-ne experiențele, sentimentele și astfel ne combinăm trăirile, viețile și apoi construim o carte… Și da, am fost la închisoare, de două ori, acum o groază de timp… Da, e o experiență, dar nu cred că am folosit-o prea mult pentru că nu e nimic interesant în ea, pentru mine cel puțin. Avem experiențe comune și foarte multe experiențe diferite și ăsta e un lucru foarte-foarte bun pentru noi.

Anders Când noi doi ne-am întâlnit – ca să răspund totuși la întrebarea ta – făceam parte dintr-un departament de știri de la un mare post de televiziune și Borge se reabilitase și lucra cu tinerii infractori, dar amândoi eram de ani buni ofițeri pentru eliberare condiționată și lucraserăm cu infractori eliberați condiționat. Când am auzit de organizația lui numită Kris (Criminali Reîntorși În Societate) mi s-a părut că este exact piesa lipsă: aveam reporterul care să expună crima și consecințele de după, dar când am încercat să vorbesc direct cu infractorii și nu am reușit el (arată spre Borge) mi-a dat ideea despre cum să vorbesc cu ei, cum să fie ei înșiși. L-am sunat și i-am spus: hei, e cea mai grozavă idee de care-am auzit vreodată, nu e a statului, nu e a societății, e a ta și… funcționează! Și am vrut să includ un documentar despre organizație, așa că m-am alăturat ei timp de un an. Era prin 1998. Am început să socializăm, să schimbăm impresii și am fost suficient de fraieri să scriem împreună câteva povestiri așa că ne-am întrebat ce-ar fi să le strecurăm în niște cărți… și iată că 15 ani mai târziu suntem la București! (râd amândoi)…

 Roslund-HELLSTROM by Ionut Banuta_0957

La modul general, în dinamica relației voastre cine-i creierul și cine-i cu sufletul?

Borge Știi… (râde) e foarte dificil să-ți răspund pentru că facem aproape totul împreună. Plotul, cercetarea, le facem împreună. Dar, la sfârșit, numai unul scrie cartea. Acela e Anders. Până la acel moment 6-8 luni facem cercetarea pentru a decoperi persoanele cele mai nimerite cu care să stăm de vorbă, pentru a descrie totul veridic în carte, apoi dezvoltăm plotul timp de alte 6-8 luni, iar în cele din urmă, în alte 6-8 luni, Anders scrie cartea având la dispoziție două scenarii separate: al meu și al lui. Le pune unul lângă celălalt și scrie cartea pe baza lor, ambele scenarii fiind scrise integral de mână, 100, 200 de pagini scrise de mână.

Anders Ceea ce Borge numește scenariu e un fel de sinopsis, dar un sinopsis extrem de detaliat. Cei 5-6 regizori cu care-am lucrat în Suedia pentru diferitele ecranizări ne-au spus că n-au avut niciodată de-a face cu ecranizarea unor cărți scrise pe baza unor scenarii. Dar pentru noi nu există niciun fel de contradicție, totul are sens, nu există niciun fel de erori logice. Pentru că ne folosim creierul, știu că nu pare (râde) Numai că noi lucrăm în această manieră extrem de consumatoare de timp pentru că avem imaginea completă a stadiului final și pentru că reconectăm totul înainte de momentul redactării finale și asta ne permite să rediscutăm încă o dată totul, fiecare capitol, fiecare linie de dialog… Da, e o un lung, lung și lent proces de scriere și e ca și cum aș rescrie totul din nou, dar…

Borge …e o bună metodă…

Anders E metoda noastră! (râd amândoi)… Așa că pentru a reveni la întrebare, nu știu cine e creierul, dar el pretinde că e Frumoasa (râd amândoi)…

Borge DA!!!! (râd amândoi)…

 Roslund-HELLSTROM by Ionut Banuta_0933

Borge ai fost de două ori la închisoare.

Borge Da.

Pentru care fapte?

Roslund-HELLSTROM by Ionut Banuta_0948Borge Păi… pentru asalt fizic – am bătut oameni, pentru tâlhărie, furt de mașini… dar a fost cu mult-mult timp în urmă. Sunt curat și reabilitat de mai bine de 20 de ani. Astăzi îmi plătesc tributul față de societate, sunt membru al Comitetului Poliției din Stockholm, unde sunt implicat politic și jurat – iau parte la procese în Curtea Juridică, ca un judecător. Pe lângă judecătorul propriu-zis, în Suedia, la procese mai iau parte trei persoane desemnați de partidele politice pentru a reprezenta societatea civilă. Acum e o mare dezbatere publică la noi penru că se speculează pe seama fapului că fiind aleși din diferite partide politice să nu fim tentați să provocăm sentințe politice. Ceea ce nu e drept pentru că și eu sunt obligat să depun un jurământ, același jurământ pe care-l depune adevăratul judecător. Și jurământul îmi spune că sunt obligat să urmez Legea suedeză, deci nu pot urma niciun fel de scop politic când trimit pe cineva la închisoare; și asta-i foarte important: pentru că dacă aș fi implicat, în Suedia, într-un proces cu bază politică atunci avem o problemă pentru că atunci nu am mai fi o democrație…

Dar ca să revin la întrebarea ta, da, am fost – pentru aproximativ un an – la închisoare, în numai două ocazii, dar am fost atât de penibil ca infractor… Atât de penibil! De fiecare dată am fost prins! De fiecare dată! Toți prietenii mei – care ERAU răi cu adevărat – erau numai uneori prinși, rar, dar pe mine puneau mâna de fiecare dată.

Roslund-HELLSTROM by Ionut Banuta_0951Anders E important – dacă tot vorbim de asta și e bine că vorbești despre asta – să vorbim despre motive, asta facem și atunci când ne scriem cărțile. Mă refer la faptul că înainte de a-ți rezolva traumele, să ți le rezolvi în propriul mod, asta înseamnă să îți revezi viața și să te confrunți cu violența din trecut – în cazul tău -, sau cu consumul de droguri din adolescența mea. Și devenind infractor foarte devreme, nu neapărat tâlhărind sau înșelând – ceea ce tu ai făcut totuși (râd amândoi) – dar nu asta-i important, pentru că pe atunci nu aveai noțiunea răului pe care-l făceai, ci faptul că răneai oamenii și că în realitate era un fel de contrareacție, o ripostă a abuzurilor suferite în copilărie. De aceea în cartea aceasta niciun personaj nu este în alb și negru. Totul e cenușiu. O parte din viață poți fi victimă, o altă parte poți fi criminal. 60% dintre victime parcurg acest ciclu.

 

O temă recurentă a cărților voastre este întrebarea cine-i cu adevărat victima și cine-i făptașul sau dacă o crimă a fost cu adevărat comisă sau nu…

Anders În prima noastră carte personajul principal este un tată a cărui fiică este ucisă, deci este victimă, dar mai apoi devine criminal pentru a se răzbuna. În a doua este vorba de o femeie folosită de un traficant din Țările Baltice drept obiect sexual, deci e o victimă, dar devine totodată și infractoare…

Borge Nu e ușor… pentru că, în cărțile noastre, încercăm să descriem o ființă vie. Nu o victimă sau un criminal… pentru că toată lumea e interesată de ființe umane reale. Nu neapărat pentru faptul că cineva, din anumite motive, devine, la un moment dat, criminal. Întotdeauna există motive în spatele acțiunilor lor. Acestea sunt cele mai interesante – pentru noi – pentru că dacă nu înțelegi ce-l face pe cineva să comită anumite fapte n-o să reușești să-i împiedici pe alții să facă aceleași greșeli. Asta nu înseamnă că scuzi actul în cauză, nici vorbă! Pentru că făptașii au rațiune, discernământ, dar trebuie să înțelegi motivația din spatele crimei. Chiar și pentru victimă e interesant să știe…

 

NY Times a afirmat că “Trei secunde” e prima voastră carte ce poate fi considerată că e înrudită cu “Millenium”…

Anders E o mare onoare… Cred că e pentru a treia oară, în istoria literaturii scandinave, când o carte din Nord ajunge în Top 10 la NY Times. A fost cu adevărat neașteptat, dar o mare onoare, totodată. Știi cum e? Ai scris cartea și a doua zi te trezești și următorul stadiu este să muți punctele și virgulele și te gândești că ești salvat, până la următoarea carte când te așteaptă o muncă la fel de grea. Nu există covor roșu spre dimineața de după. Trebuie să-ți întinzi singur covorul roșu…

 

“Trei secunde” are peste 500 de pagini și o poveste multi-fațetată pe care se pare că nu v-ați grăbit s-o duceți la sfârșit. Punctul culminant se revelează târziu cititorului…

Anders Când am început această carte am luat câteva decizii. Mai întâi să nu folosim un singur punct de vedere, al inspectorului – personajul principal, ci 5-6 diferite, pentru ca și povestea să fie plină de sentimente și emoții. De aceea a fost nevoie de mult timp să coordonăm viziunile atâtor persoane. În plus am decis ca fiecare nou roman să fie diferit de cele scrise deja. Deci dacă într-unul e extrem de multă acțiune, un action crime cum e romanul al treilea, al patrulea e foarte interiorizat.

 

Există multă critică socială în Three Seconds, de la ofițerii de poliție care-ar trebui să-și protejeze informatorii până la politicienii care mânuiesc totul din umbră. Realitatea e chiar atât de întunecată până și în Suedia?

Anders E întunecată…

Borge De multe ori oamenii vin la noi și ne întreabă: astea-s pe bune? Ați întâlnit în viața reală ceea ce descrieți în cărțile voastre? Nu, le răspundem. Realitatea e mult mai rea de atât. Dar ceea ce facem în cărți, și asta-i important, comprimăm mai  multe lucruri. Un personaj din carte conține comportamentul și gândurile a cinci sau zece persoane reale. Cam 50% e realitate, iar 50% e ficțiune. Cititorii trebuie să-și dea seama unde se termină realitatea și unde începe ficțiunea.

Anders A fost odată ca niciodată un tărâm numit Suedia și era considerată un model de viață în întreaga lume. Și chiar era, dar nu mai este. Suedia a rămas înțepenită în propriile idei de model de viață. Iubim țara asta, locuim în ea, dar nu mai e țara care era pe vremuri.

 Roslund-HELLSTROM by Ionut Banuta_0947

Inspectorul Ewert Grens are un model real?

Anders (gânditor) Are doi tați, aici prezenți… E fiul nostru, e mai în vârstă decât noi, dar e fiul nostru. Există numai un Inspector Ewert Grens, dar e chintesența a mai multor Inspectori Grens pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului și important e că numele lui, în limba suedeză, înseamnă graniță, pentru că el este întotdeauna la limita dintre bine și rău, e întotdeauna pe linia de demarcație. Aceste cinci cărți, în care el e personajul principal, alcătuiesc un traseu al vieții lui, iar dacă în primele patru își plânge în continuu soția pierdută și nu se poate detașa de amintirea ei, în a cincea – în cartea asta – reușește să se împace cu starea de lucruri și să renunțe la amintirea ei așa încât, în a șasea, va putea să-și continue viața.

 

Va fi o nouă viață pentru el…

Anders Da, noi am tot încercat diferite terapii în urma cărora să începem o viață nouă. Da, poate că e timpul și pentru el…

Borge (intervine) …  el e ca o oglindă… prin care ceilalți se uită la noi… (brusc serios) Nu m-am gândit până acum la asta în modul ăsta…

Anders Și Borge spune uneori că ceva din modul în care e prezentat personajul nu-i place, iar eu îl întreb: e vorba de partea din mine sau de partea din tine?

Borge Iar el m-a întrebat odată la o emisiune de televiziune live, în Londra… Am zis: da, e o parte din mine și o parte din Anders, dar uneori nu-mi place. Iar Anders a întrebat: dar ce parte nu-ți place? Și-am răspuns: probabil partea din mine… Pentru că e singura parte cu care pot să relaționez, să empatizez, pentru că nu am cum cu partea lui Anders. De aceea e interesant perteneriatul nostru: pentru că învățăm foarte multe despre noi înșine, din discuțiile dintre noi, decât de la ședințele de terapie pe care le-am urmat.

Anders Uneori, dimineața, ne așezăm la cafea să pălăvrăgim despre ce-am făcut cu o zi în urmă, ce-am visat, verzi și uscate, și brusc el se oprește și spune: Nu-mi place când faci asta! Ce anume? Când vezi prin mine!

Borge Îmi amintesc! Mă face să mă simt atât de… vulnerabil! Mama mă-sii! Cum poate să mă cunoască ATÂT de bine? Și atunci am realizat: și eu îl cunosc la fel de bine! Pentru că îmi este imposibil să observ fiecare părticică a ființei mele, a comportamentului meu. Ceea ce-i valabil și pentru el. Dar el poate vedea părți din mine care mie-mi sunt ascunse. Suntem prieteni foarte apropiați, dar nu socializăm niciodată în afara timpului în care lucrăm împreună. E necesar, pentru că lucrăm împreună 4-6-8 ore pe zi, iar după aceea nu știm cum să plecăm mai repede acasă. Fiecare la casa lui.

Roslund-HELLSTROM by Ionut Banuta_0962

1105 Total Views 3 Views Today