ENVIRONMENT PolarBears 124648„TE PREVIN: în povestea mea nimic nu se reciclează, așa că te rog să mă asculți cu luare aminte…”

„Stai, numai să mă instalez mai confortabil… Pot să  mă înfășor în cămașa ta, nu e așa, dragule?

„Ți-i cam mare, pari caraghioasă în ea…”

„Dimpotrivă, mă simt foarte bine… cum să-ți spun… de parcă aș fi în pielea mea cea mai confortabilă! Acum poți începe cu adevărat…”

„Bine, dacă zici tu… Ascultă!”

„Sînt numai ochi și urechi, iubitule…”

„Așadar undeva sus, la Polul Nord al Pămîntului, trăia Băiatul Rău-dar-Bun. În schimb Fata Bună-dar-Rea trăia jos, la Polul sud… Mai e cazul să îți spun că nu aveau habar de existența unui altuia?”

„Nu, te rog să continui…”

„Asta și încerc să fac…”

„Chiar te rog…”

„…așadar, grija cea mare a Băiatului Rău-dar-Bun era clima. În zona lui ontologică, frigul era cel care îi complica viața. Numai focile şi urşii albi, care îi țineau companie în sezonul pescuitului, păreau să-i dea senzația de căldură sufletească…”

„Dar ce? Îi topea la cazan ca să se încălzească?”

„Da de unde? Băiatul Rău-dar-Bun fuma, de exemplu, o țigară cu filtru…”

„…adică partea sa bună, a băiatului, am în vedere?”

„Da, negreșit partea sa bună! Iar chiștocul îl arunca…”

„Interesant! Dar ce se întîmpla la polul opus: acolo unde trăia fata din povestea ta. Cum rămîne cu lucrurile nespuse despre chiștocul aruncat de Băiatul Rău-dar-Bun… Chiștocul nu avea și el o parte bună a sa, după ce partea rea a fost fumată?”

„Posibil… Să știi că nu m-am gîndit la asta. Oricum, grija cea mare a Fetei Bune-dar-Rele rămînea să fie tot clima. Dar în cazul ei era căldura, adică partea bună a Băiatului Rău-dar-Bun…”

„Mi s-a făcut frig… Pot să își iau și bluza?”

„Ia odată ce vrei, dar nu mă întrerupe… Se întîmpla, să zicem, că ea spărgea o nucă de cocos. Dar așa cum fiecare lucru bun are și partea lui rea, era nevoită să îi mănînce doar miezul, iar coaja să o arunce…”

„Chiar niciunul dintre ei nu avea cultură elementară? Nu au putut anticipa că așa se poate polua întreaga planetă!”

„Probabil că nu, odată ce cultura se formează doar la suprapunerea de confluențe, din cîte îmi dau seama…”

„Lasă detaliile, am înțeles… Calota de gheață s-a tot topit. Pînă cînd Băiatului Rău-dar-Bun a atins vîrsta majoratului, în jurul său se formaseră lanțuri de lacuri interminabile, ca în nordul Americii. Așa că a fost nevoit să migreze tot timpul spre sud…”

„Nu e de mirare că, într-o bună zi, s-au întîlnit la Ecuator. Așa cum el venea întotdeuna de sus, iar ea – de jos mereu, inerția cinetică și-a făcut treaba: corpurile lor de bărbat și femeie s-au pomenit încremenite în poziția clasică… Știi tu la ce mă refer…”

„Cea preferată de bărbați, ai vrut să spui…”

„…ceea ce vreau să spun este exact ceea ce am spus adineaori… Și te rog foarte mult: nu mă mai întrerupe…”

„Bine, nu te mai aprinde și tu chiar așa…”

„O.K. A propos de căldură: soarele îi ardea cu putere pe cei doi, iar oceanul îi traversa cu talazuri…”

„…și valurile tsunami?”

„…iar cutremurele se întețeau pe zi ce trecea. Dar nimic nu i-a putut desprinde din îmbrățișarea lor copleșitoare. Răul-dar-Bun s-a contopit cu Buna-dar-Rea”

„Precum ceaiul indian luat la ”Five o’clock” în Londra…

„… pardon?”

„Scuze, era o glumă… Vrei să sugerezi că abia atunci el a devenit Bărbat Rău-dar-Bun, iar ea – Femeie Bună-dar-Rea, nu-i așa?”

„Se pare că da… Dar oricum nu ăsta era pontul… Așa cum știi și tu, contrariile se atrag: două dintre părțile comune fetei și băiatului au hotărît să devină o comuniune eternă…”

„Adică afirmi că Bărbatul a devenit  Bun-dar-Rău, iar Femeia – Rea-dar-Bună?”

„Nu, nicidecum… Cum să-ți explic mai bine: „răul” Bărbatului Rău-dar-Bun a constituit o bandă cu „răul” Femeii Bune-dar-Rele, capetele lor exterioare, înțelegi? De aceea tot ce rămîne la mijloc, e atît de fragil…”

„Dar eu credeam că dragostea noastră e la mijloc… Scuze, am vrut să spun că binele învinge întotdeauna…Gata nu te mai întrerup… Sper, cel puțin …”

„Și bine o să faci pentru că … Am vrut să zic că, în acest caz, axa Terrei s-ar putea înclina prea tare, iar de la greutatea acumulată planeta se poate răsturna…”

„…ca o minge produsă în subsolurile chineze…”

„Acolo unde au fost Polii Pămîntului – se va instala, pentru alte trei mii de ani, linia ecuatorului. Să fim clari: unde a fost anterior ecuatorul…”

„… polii se vor instala în sens invers! Foarte simplu, nu-i așa..?

„Adică groaznic, vrei să spui!”

„Vai, dar asta înseamnă că trebuie să o luăm iarăși de la capăt: cu diluviul biblic, cu Arca lui Noe și toate chestiile…”

„Probabil! Nimeni nu garantează absolut nimic, nici măcar identitatea reîncarnată a aceluaiși Mîntuitor…”

„Dar Marea Roșie! Cum rămîne cu ea?”

„Păi, să o străbată alte triburi, ce mă interesează pe mine imponderabilitatea!”

„Cum să nu? Va fi vorba de o nouă sensibilitate a umanității, iar eu sînt curioasă să știu dacă…”

„Vrei să-ți spun ce se va întîmpla? Atunci se va reinstala iarăși matriarhatul, iată ce se va întîmpla, dacă asta ai dorit să afli…”

„Ei și ce? Te pomenești că ți-e și frică!”

„Mai curînd mă tem că nu vei apuca zilele alea … Știi tu: ”fericite”… Scuze, adică am vrut să spun că, în ceea ce mă privește, nu am nimic împotrivă…”

„…dar eu oricum vreau să fiu fericită, chiar dacă nu voi avea hainele tale în preajmă, am în vedere: cînd îmi va fi frig…”, zice Ea, ”Bine, dragă, bine…”, îi spune El şi, tot atunci, se vede nevoit să precizeze cu o afirmație care conține în ea toată negația lumii:

„Săptămîna viitoare văd eu ce putem face… Poate ne logodim, ce zici?”

1224 Total Views 9 Views Today