Nu mai stăm să dezbatem acum istoria convențiilor literare și cu atât mai puțin istoria convențiilor SF. Nu ne interesează nici organizarea sau audiența acestora, paternitatea ideii sau moralitatea restrângerii audienței la membrii cluburilor împreună cu afiliații lor.

Voi expune pe scurt doar motivele pentru care premiile care se anunță a fi acordate în acest an sunt compromise încă din stadiul de nominalizări, nu pentru că ar fi gestionate de organizatorul oficial al Romconului din acest an, ci tocmai pentru că sunt aranjate și calculate de altcineva.

Am avut acum câțiva ani Romconul de la  Timișoara a fost strâns controlat de echipa de acolo. Romconul de la Iași a fost ceva mai liberal, dar controlat tot de la Timișoara. A fost creată societatea ArcaSF, a cărei siglă făurită în grabă de Viorel Pîrligras a fost adoptată imediat, la conducerea căreia s-a urcat repede CBG.

Aici este de fapt punctul nevralgic al întregului aranjament. De trei-patru ani încoace, premiile în cadrul cărora juriza CBG au fost însoțite de contestații. Despre unele din ele s-au aflat chiar și momentele cruciale ale negocierilor. Nu între votanții premiilor, ci între membrii juriilor. Un astfel de comportament descalifică, iar influențarea părerilor fundamentate sau nu ale membrilor juriului anulează valoarea premiilor în cauză, reducându-le la echivalentul de diplome cumpărate.

Este normal ca cineva să se laude cu un premiu cumpărat? Acel premiu, nefiind câștigat, nu mai are valoare de premiu ci va fi doar un bibelou fără valoare, un press papier sau o foaie de carton mizerabil tipărită.

De aceea, neavând motivele de a oferi creditul necesar Asociațiilor Helion sau Arcei SF, respectiv membrilor care execută nominalizări, jurizări sau altfel de acțiuni legate de acestea, sunt obligat să cer retragerea nominalizărilor mele de la orice categorie aflată pe lista Romconului de la Suceava – 2015, pentru a nu fi pus în poziția – evident pur ipotetică – de a refuza un premiu pe care matematic nu aș putea să-l câștig.

Un al doilea motiv de a refuza nominalizarea ar fi că nu mă consider scriitor de SF, o astfel de etichetare nefăcându-mi deloc plăcere.

 

P.S. În România, premiile nu au fost niciodată corecte sau pe merit. Desigur, există și excepții, la fel de rare ca și conducătorii buni. Câtă vreme conducerea unei școli poate să modifice de mână o listă de premii doar ca un copil fără merit să ia locul altuia cu merit, poate să recunoască greșeala a doua zi și să refuze totuși acordarea acelui premiu pe motiv că bugetul alocat a fost cheltuit… Nu mai e nimic de spus.
Câtă vreme o comisie de jurizare cuprinde membri care sunt recunoscuți pentru abilitatea de a negocia și a influența acordarea unor premii “aleșilor”, despre ce mai vorbim? Trebuie să ai un handicap ca să vrei să participi la așa ceva. Sau trebuie să fii “sigur” că vei fi premiat.
Nu sunt eu cel care aleargă după lauri. De mult am dedus corelațiile de mai sus și faptul că este nevoie de multa slugărnicie ca să obții premii în România comunistă sau postcomunistă. Dar câtă vreme sunt oameni în jurul nostru care vor și aleargă după obiectul bizar care ar trebui să fie simbolul unei realizări, fără a fi avut acea realizare, fără a prețui simbolul pe care acel obiect bizar îl materializează, fără a fi conștienți că spiritual vorbind ei devin mai mici și nicidecum nu vor fi recunoscuți drept mai mari, această nație va fi în cădere continuă, până la stadiul pavlovian de haită de căței docili la sunetul unui clopoțel capitalist, comunist, feudalist, etc. O adunătură de sclavi care își admiră impostura și nicidecum cunoașterea, oricât de modestă.
Și de ce vreți să mă bucur că sunt nominalizat la niște premii denumite eufonic “Romcon”?

 

710 Total Views 9 Views Today