Traducere și adaptare: Nicu Gecse

Moung Ka, cultivator de orez și de virtuți filosofice, ședea pe platforma casei lui de trestie, din preajma malului apelor repezi ale fluviului Irrawaddy. Pe cele două laturi ale casei străjuia o mlaștină de culoare verde crud, care se întindea în depărtare până unde începea zona necultivată a junglei sălbatice. Prin mlaștina verzuie, care era de fapt un câmp de orez, dacă o priveai mai îndeaproape, mișunau tot soiul de păsări de apă; buhai de baltă și eleganți stârci de cireadă pășeau maiestuos și priveau cu încordare și cu aerul preocupat specific vânătorilor de reptile, atenți și conștiincioși, care nu puteau nicidecum că, pe lângă faptul că erau utili, fără putință de tăgadă, aveau și un evident rol decorativ. În tufișurile înalte de trestie ce creșteau pe malul fluviului, bivolii care pășteau păreau niște pete negre-albăstrii, ca niște trunchiuri de palmieri căzute în iarba înaltă, și în arborii de tamarin ce umbreau casa lui Moung Ka, zeci de ciori neliniștite, răgușite și mult prea numeroase, își derulau neîncetat larma lor de la amiază, croncănind iar și iar toate acele lucruri pe care ciorile și le spun între ele de când sunt ciori pe lume ca să le spună.

Moung Ka ședea și fuma din țigara de foi enormă, verde-cafenie, element fără de care niciun birmanez – bărbat, femeie sau copil – nu pare complet pe de-a-ntregul, iar din când în când împărtășea vești din lumea largă spre folosul celor doi însoțitori ai lui. Vaporul care, de trei ori pe săptămână, naviga de-a lungul râului spre amonte, venind din Mandalay, îi adusese lui Moung Ka o foaie de știri din Rangoon, în care evoluția evenimentelor mondiale era prezentată pe scurt, în mesaje telegrafice, și apoi era comentată în paragrafe cu tâlc. Moung Ka, cel care citea acele știri și, când avea ocazia, le răspândea printer prieteni și vecini, cu adausuri filosofice proprii, căpătase pe plan local un soi de renume de gânditor politic, fiindcă în Birmania este posibil să fii politician fără a înceta să rămâi filosof.

Prietenul lui, Moung Thwa, negustor de lemn de tec, tocmai se întorsese din amonte, din îndepărtatul Bhamo, unde își petrecuse mai multe săptămâni într-o tocmeală demnă și molcomă cu niște negustori chinezi. Firește că primul loc spre care l-au purtat pașii, ducând cu el cutia de betel și țigărea groasă de foi, a fost tocmai platforma înaltă a casei de trestie străjuită de arbori de tamarin a lui Moung Ka. Tânărul Moung Shoogalay, care studiase în școlile străine din Mandalay și știa multe cuvinte englezești, făcea și el parte din micul grup care, neluând în seamă croncănitul ciorilor, stătea și asculta buletinul de știri despre starea lumii încropit de Moung Ka.

Mai întâi s-au derulat obișnuitele discuții preliminare despre piața de cherestea și cea de orez, despre feluritele chestiuni locale, apoi s-a ajuns la trecerea în revistă a problemelor mai ample și mai îndepărtate ale vieții.

– Și ce s-a mai întâmplat prin străinătățuri? îl întrebă Moung Thwa pe cititorul ziarului.

„Străinătățuri“ cuprindea acea considerabilă porțiune din cuprinsul lumii care se întindea dincolo de marginile satului.

– O mulțime de lucruri, răspunse gânditor Moung Ka, dar în principal două lucruri de mare interes și de natură opusă. Cu toate acestea, ambele au în obiectiv acțiuni ale unor guverne.

Moung Thwa încuviință din cap cu gravitate, cu aerul unuia care respecta toate guvernele, dar nu avea încredere în niciunul.

– Cel dintâi lucru, despre care probabil că ai auzit în călătoriile tale, continuă Moung Ka, se referă la un act al guvernului Indian, care a anulat nu de mult înfptuita împărțire a Bengalului.

– Am auzit câte ceva în privința aceasta, recunoscu Moung Thwa, de la un negustor din Madras care se afla pe vasul cu care am navigat. Dar n-am aflat care au fost motivele ce au condus guvernul către acest pas. De ce a fost anulată împărțirea?

– Fiindcă, explică Moung Ka, ea a fost făcută împotriva voinței majorității oamenilor din Bengal. Așa că guvernul i-a pus capăt.

Moung Thwa rămase tăcut pentru o clipă.

– Oare, guvenul a făcut un lucru înțelept? întrebă el imediat după aceea.

– Este un lucru înțelept să ții seama de ceea ce doresc oamenii, constată Moung Ka. Bengalezii ar putea fi un popor care nu știe întotdeauna ce este mai bine pentru ei. Cine știe? Dar, cel puțin, voința lor a fost luată în considerare și acesta este un lucru bun.

– Și care este celălalt lucru despre care ne vorbeai? întrebă Moung Thwa. Cel care era de natură opusă.

– Celălalt lucru, spuse Moung Ka, este că guvernul britanic s-a decis în privința împărțirii Britaniei. Acolo unde erau înainte un parlament și un guvern vor fi de-acum două parlamente și două guverne… și vor fi două trezorerii și două rânduri de impozite.

Moung Thwa se arătă foarte interest de respective știre.

– Și simțămintele poporului Britaniei sunt în favoarea acestei împărțiri? întrebă el. Nu cumva nu îi este pep lac, tot așa cum nici oamenilor din Bengal nu le-a plăcut împărțirea provinciei lor?

– Simțămintele britanicilor nu au fost și nu vor fi consultate, preciză Moung Ka. Actul de împărțire va trece printr-o Cameră în care guvernul deține o majoritate tranșantă, iar cealaltă Cameră nu poate face decât să întârzie întrucâtva adoptarea, după care va deveni o Lege a Pământului.

– Este însă înțelept să nu consulți simțămintele oamenilor? întrebă Moung Thwa.

– Foarte înțelept, răspunse Moung Ka, pentru că, dacă oamenii ar fi fost consultați, ei au fi spus „Nu“, așa cum fac întotdeauna când li se cere părerea în privința unei hotărâri, iar dacă poporul spune „Nu“, atunci chestiunea cade, dar și guvernul. De aceea, este înțelept ca guvernul să-și acopere urechile când este vorba de ce și-ar putea dori oamenii.

– Dar de ce trebuie consultat poporul din Bengal, în vreme ce poporul din Britania nu? întrebă Moung Thwa. Cu siguranță, împărțirea țării lor îi afectează și pe ei, în egală măsură. Sunt părerile lor într-atât de proaste, încât să nu aibă nicio însemnătate?

– Pentru că poporul britanic este ceea ce se cheamă o democrație, îl lămuri Moung Ka.

– O democrație? întrebă Moung Thwa. Ce este…?

– O democrație, interveni înflăcărat Moung Shoogalay, este o comunitate care se guvernează singură, în conformitate cu propriile ei dorințe și interese, prin alegerea unor reprezentanți acreditați, care îi stabilesc legile și care supraveghează și controlează modul în care acestea sunt aplicate. Scopul și obiectul democrației constau în guvernarea în interesul comunității.

– Atunci, începu Moung Thwa, întorcându-se spre vecinul lui, dacă britanicii sunt o democrație…

– N-am spus niciodată că ar fi o democrație, îl întrerupse cu calm Moung Ka.

– Cum să nu? Doar te-am auzit amândoi! exclamă Moung Thwa.

– Incorect, preciză Moung Ka. Am spus că ei sunt ceea ce se cheamă o democrație.

(publicată postum, în 1924)

202 Total Views 2 Views Today