Unul dintre monștrii sacri ai SF-ului mondial, Gérard Klein, aflat acum la peste optzeci de ani, a primit recent titlul de European Grand Master la Conferința Europeană de Science Fiction din 2018. Un titlu pe care cele opt romane – cel mai cunoscut fiind Seniorii Războiului, mai multe volume de povestiri, o foarte cunoscută colecție de SF – Ailleurs et Demain îngrijită încă din 1969 la Editura Robert Laffont, l-au făcut posibil. Interviul de față a fost înregistrat în noiembrie 2017, la Utopiales -Nantes, Franța, unde volumele Ailleurs et Demain, în coperte argintii străluceau puternic cu irizații metalice, pe rafturile de la festival.

Eugen Lenghel: Domnule Gérard Klein, sunteți o celebritate, unul dintre cei mai importanți scriitori de science fiction europeni apreciat în spațiul anglofon, ceea ce este o raritate.

Gérard Klein: Mulțumesc.

EL: Este binecunoscut faptul că l-ați tradus și publicat pe Vladimir Colin, un autor fantastic într-adevăr, și această apropiere întărită de faptul că Seniorii Războiului, cea mai citită dintre cărțile dumneavoastră în România, a fost tradusă și prefațată de Colin. Este o experiență extraordinară să vă întâlnesc aici la Nantes, la un festival de science fiction, în orașul lui Jules Verne. Aș dori sa vă întreb, de unde a venit ideea romanului Seniorii Războiului?

GK: Întâmplător am scris o prefață la una din recentele ediții ale cărții, în care răspund la această întrebare. Pentru început, romanul este oarecum legat de experiența mea în războiul din Alger și unele scene din descrise în carte sugerează acest lucru. Aceasta ar fi o primă dimensiune a poveștii. A doua dimensiune constă în provocare de a jongla cu conceptele science fiction, cu timpul și spațiul. Bunul meu prieten John Brunner, care a tradus acest roman în engleză, și dealtfel a făcut o treabă excepțională, fiind publicat în Marea Britanie și în Statele Unite, mi-a spus ulterior că am exagerat. Pentru că el a scris mereu ficțiune de anticipație și science fiction de factură mai curând realistă, nu a înțeles complet dimensiunile unui joc speculativ așa cum a făcut-o Van Voght, un alt scriitor extraordinar.

EL: Dar în acest moment, science fiction-ul, fie francez, fie anglofon, pentru că există această dualitate, demontează conceptele realității pentru a le recombina într-un mod cu mult mai exagerat decât ne-am putea aștepta sau decât ați făcut-o în Seniorii războiului. De aceea opera dumneavoastră nu mi se pare deloc exagerată prin comparație, fiind foarte credibilă și coerentă.

GK: Sunt de acord. Deși, pe lângă acest roman, preferatul meu dintre cele opt pe care le-am publicat, sunt mult mai atașat de textele mele mai scurte, de povestiri.

EL: Într-adevăr și mie mi-au plăcut foarte mult. Făcând o asociere cu povestirile lui Vladimir Colin, ne-ați putea spune cum v-ați cunoscut?

GK: Presupun că știți, am vizitat România în 1971 și am revenit în 2000. Ei bine, prima dată ajuns în București, în 1971, parțial cu afaceri, având unele drepturi de autor de recuperat, nu numai ale mele, reprezentând mai mulți autori…

EL: Și în calitate de editor, presupun.

GK: Exact, tocmai pornisem colecția Ailleurs et Demain la Editura Robert Laffont. Făcusem cunoștință cu reprezentanți ai Uniuni Scriitorilor din România, unde am fost foarte bine primit și cu această ocazie l-am întâlnit pe Vladimir. Cu generozitatea recunoscută a românilor, m-a ajutat să-mi continui demersurile. Am ținut legătura după aceea și m-am bucurat atunci când el a putut veni în Franța, făcând posibilă publicarea volumului său, Les Dents du Chronos.

EL: Este de înțeles că Seniorii războiului este cartea pe care o preferată nu numai de către autor dar și de foarte mulți cititori. Ce alt volum pe care l-ați publicat ni-l puteți recomanda?

GK: Din cele patru culegeri de povestiri, în ultima ediție a volumului Mémoire vive, mémoire morte, am reluat câteva care apăruseră în prima culegere – Les perles du Temps. Această ediție este preferata mea. Având o viață destul de activă, pe lângă colecția de science fiction și diversele antologii, nu am mai găsit acea libertate a spiritului împreună cu timpul necesar care mi-ar fi permis să scriu și alte romane. Altfel, aș fi avut poate șansa să-l egalez pe Philip K. Dick.

EL: Domnule Klein, ne-ați face o deosebită onoare dacă ați putea reveni în România, poate chiar la unul dintre evenimentele noastre SFF.

GK: Iubesc România și aș veni cu mare plăcere. Chiar mă gândesc la acest lucru. Dar cum sunt la o anumită vârstă, orice călătorie este obositoare. Mă onorează foarte mult această propunere și vă mulțumesc pentru ea.

EL: Înțelegem și vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne acorda câteva minute pentru acest interviu.

Interviu preluat din revista Luceafărul de dimineață, numărul 8/2018.

265 Total Views 3 Views Today