Ori de câte ori avea prilejul de a-și lua o scurtă vacanță, lui Darren Richards îi plăcea cel mai mult să admire cum soarele răsărea la orizont. Razele de lumină începuseră să pătrundă sfioase în cameră, așa că Darren se văzu nevoit să-și închidă ochii pe jumătate pentru a vedea mai bine. Se ridică din pat și dădu la o parte draperia. Lumina îi inundă imediat camera și el rămase locului, admirând minunata priveliște a plajei ce se întindea dincolo de ferestrele apartamentului prezidențial din Grand Hotel.

Richards nu era genul de individ care să fie pasionat de vacanțe, dar nu ezita să accepte o ofertă generoasă atunci când firma îi plătea un sejur de câteva zile libere. Vacanța aceasta nu era o excepție, așa că nu se putea plânge de șederea în Eastbourne, care se dovedise absolut minunată.

Poate că ar trebui să călătoresc mai mult, își spuse în gând, pe holul care ducea spre duș. Doar că pentru un călător în timp nicio altă călătorie nu are cum să fie mai fascinantă.

Darren Richards era navigator temporal. Lucra de mai bine de zece ani pentru consorțiul Quantum, deținut de miliardarul Rick Warner, călătorise într-un interval de circa trei sute de ani, dar întotdeauna în trecut, niciodată în viitor.

Consorțiul Quantum era o agenție de miliarde de dolari. Deși avea o conducere privată, furniza servicii militare pentru guvernul Statelor Unite. Cooperarea dintre cele două entități reușise întrucâtva să monopolizeze sistemul călătoriilor temporal, fiind unul dintre motivele pentru care guvernul continua să acorde constant finanțare consorțiului.

Toate celelalte firme care încercaseră în moment diferite să-și facă simțită prezența în domeniul călătoriilor în timp se confruntaseră cu accidente ciudate, imprevizibile, așa că oamenii care activau în domeniul corporatist din întreaga lume erau de părere că numai Quantum se putea afla în spatele respectivelor accidente, din dorința firească de a-și proteja investițiile și autonomia pe care o dobândise deje în domeniu.

Darren Richards se alăturase consorțiului imediat după absolvirea Institutului de Tehnologie din Massachusetts, întâi doar ca inginer. Apoi își diversificase activitatea, devenind, în mai puțin de zece ani, unul dintre cei mai apreciați călători în timp ai agenției.

Ocupația lui Richards era strict secretă. Nu i se permitea să-și cunoască dinainte misiunea și nici nu avea voie să ofere detalii privitoare la ea, odată ajuns la destinație. Lui Darren îi plăcea serviciul, care presupunea deplasarea lui în timp, la anumite date din trecut. Nu avea nimic altceva de făcut decât să călătorească la bordul mașinii pilotate de Emma Neville și să strângă împreună informațiile de care aveau nevoie sau să pună întrebări persoanelor care prezentau interes și pentru care călătoriseră prin timp ca să-i întâlnească.

Fascinația lui pentru trecut și tot ceea ce ținea de acesta îl minunau; simțea că toate cărțile și documentarele nu izbuteau deloc să proiecteze o imagine reală a vremurilor de odinioară. El prețuia întâlnirea cu trecutul, iar unele din experiențe avute nemijlocit, ca întâlnirea față în față cu George Washington sau prezența la asasinarea lui Alexandru cel Mare, se dovediseră fapte pe care cărțile nu reușiseră să le prezinte așa cum s-ar fi cuvenit, credea el.

Înainte de fiecare misiune, cu doar o zi mai devreme, Darren Richards și Emma Neville erau convocați în subsolul clădirii Quantum Corp. și acolo erau informați sumar cu privire la misiune : ce li se cerea să facă, ce anume ar fi trebuit să aducă din trecut sau cu cine ar fi trebuit să se întâlnească și ce ar fi trebuit să-l întrebe, oferindu-li-se exact întrebările ce se cereau puse. Corporația avea o echipă specializată care îi instruia privind atitudinea, mersul, limbajul, îmbrăcămintea și cunoștințele din vremurile în care aveau să călătorească.

Cel mai adesea, misiunile se dovediseră ușoare. Doar de câteva ori s-au ivit unele obstacole în cursul călătoriei temporal, dar niciuna n-a fost în măsură să-i pună în pericol postul.

Lui Richards nu-i păsa prea mult la ce anume aveau să fie folosite informațiile pe care le culegea. Știa că, în mod evident, corporația câștiga sume importante din datele furnizate de călătorii temporali. În același timp, era conștient că lucrau pentru guvern, deci presupunea că trebuie să existe o agenție guvernamentală extinsă care le supraveghea misiunile. Șeful lui îi explicase că informațiile erau puse cap la cap, după care erau folosite pentru a preîntâmpina atacurile teroriste, pentru a obține date privind relocarea focoaselor nucleare vechi, pentru a decide ce țară trebuie urmărită cu precauție și, în general, pentru a sprijini efortul general de a asigura securitatea Statelor Unite.

Darren păși în cadă și-și dădu cu șampon pe păr, în timp ce fredona un cântec de-al lui Michael Jackson, vechi de mai bine de cincizeci de ani.

Sunetul strident al telefonului îl făcu să tresară. Nu se aștepta să fie deranjat, așa că se gândi imediat cine ar fi putut să-l sune atât de devreme; ieși din baie înfășurându-se cu un prosop și răspunse la telefonul mobil al camerei.

– Alo?

– Bună dimineața, domnule, se adresă respectuos o voce feminină. Sunteți Darren Richards ?, se interesă ea.

– Da, eu. Cu cine discut?

– Sunt recepționera, domnule. Administratorul m-a informat că a sosit o scrisoare pentru dumneavoastră. V-o trimit de îndată.

– Bine. Vă mulțumesc, mormăi Richards și puse telefonul pe noptieră.

Se întrebă cine i-ar fi putut trimite scrisoarea. Era ceva neobișnuit să primească pachete sau informări atunci când firma îi acorda vacanțe, plus că pentru anul 2076 scrisoarea era un mijloc de comunicare de mult perimat. De obicei, Darren primea apeluri telefonice, mesaje scurte sau ultra e-mailuri. Oricum, de această dată, scrisoarea nu fusese precedată de niciun appel și de niciun mesaj, nici de dimineață, nici în seara precedentă.

– Poate că vor trimite un mesaj detaliat până-n prânz, își spuse în gând, în timp ce o bătaie discretă în ușă îi întrerupse șirul gândurilor.

– O scrisoare pentru domnul Richards, preciză vocea din spatele ușii.

Deși se aștepta să fie căutat, Darren Richards se uită în fugă pe vizor înainte de a deschide tânărului mărunțel, îmbrăcat în uniformă. Luă plicul din mâna curierului care îl privea uluit, fiindcă bărbatul care-i deschisese ușa avea șampon verde în păr și era îmbrăcat pe jumătate, doar cu un prosop. Richards îi mulțumi grăbit curierului și închise ușa în urma mărunțelului care plecă dezamăgit de lipsa unui bacșiș.

Darren se uită atent la plic, cu numele lui întreg scris de mână, îngrijit, cu litere mari, dar fără nicio adresă la expeditor. Apoi rupse plicul, scoase scrisoarea, iar cuprinsul ei îl șocă.

20 Aprilie 2095

Stimate domnule Richards,

Vă scriu din anul 2095. Știu că pentru dumneavoastră călătoria temporal nu mai este un mit, ci o realitate, mai ales că, în numeroase ocazii, ați avut ocazia de a o experimenta nemijlocit.

Între timpul dumneavoastră și al meu s-au petrecut o multitudine de evenimente, unele pe care probabil vi le-ați imaginat, altele la care nici nu ați îndrăznit să visați… Vă propun însă să lăsăm detaliile pentru o altă ocazie.

Nu vă întrebați de unde știu că în aceste moment vă aflați la Grand Hotel din Eastbourne. Și dumneavoastră v-ați bucurat de privilegiul de a petrece moment minunate în trecut. Am fost și eu în locul în care vă aflați în câteva ocazii și am citit despre faptul că ați demisionat recent.

Cu toate acestea, ceea ce știți despre consorțiul Quantum este fals. Ați văzut prea multe, chiar dacă nu vă dați seama, și, din câte se pare, pentru dumneavoastră azi este ultima zi.

Pregătiți-vă, pentru că astăzi veți fi asasinat, cealaltă alternativă fiind să credeți în mesajul acestei scrisori și să faceți repede ceva care să schimbe pentru totdeauna cursul istoriei.

Sper ca mesajul meu să vă parvină la timp, dacă vă va fi livrat, și că ne vom întâlni curând.

Dacă veți supraviețui zilei de astăzi, mergeți la Biblioteca Americană din Paris și căutați cartea Scurtă istorie a timpului de Stephen Hawking. Veți găsi volumul care vă este destinat în colecția Ficțiune din secțiunea de la mezanin. Aveți acolo explicații privind modul în care mă puteți contacta.

Sper că ne vom putea vedea în curând.

Un patriot din viitor

 

Richards împături scrisoarea și se prăbuși pe sofa.

Fie citise o glumă bine pusă la punct, fie iadul avea să se dezlănțuie.

(2019)

 

423 Total Views 3 Views Today