(anecdotă chinezească)

 

Trăia în China un țăran foarte sărac, a cărui singură avere era un cal. Într-o zi, calul dispăru și toți vecinii îl compătimiră pe bietul țăran de un așa mare ghinion.

Țăranul răspunse: „Ghinion sau noroc, cine poate ști?“

Câteva zile mai târziu, calul se întoarse însoțit de o mulțime de cai sălbatici. De data aceasta, vecinii îl felicitară pentru norocul care dăduse peste el.

Răspunsul țăranului rămase asemănător: „Noroc sau ghinion, cine poate ști?“

 În timp ce îmblânzea un cal, fiul țăranului își rupse un picior. Vecinii îl compătimiră din nou.

 Țăranul le dădu același răspuns: „Ghinion sau noroc, cine poate ști?“

Nu trecu mult timp și oamenii stăpânirii își făcură apariția în sat și porunciră ca toți tinerii sănătoși să se prezinte pentru înrolare în oștirea țării. Fiul țăranului a fost declarat inapt din cauza piciorului rupt. Și de data aceasta vecinii îl felicitară pe țăran pentru norocul care dăduse peste el.

Răspunsul lui nu se schimbă cu mult: „Noroc sau ghinion, cine poate ști?“