Păpuşa

Titlul original: 人形(Ningyō) 1992

Traducere şi adaptare din limba japoneză: Nicu Gecse

ningyoSlujitoarea trecea prin casă ca un duh ocrotitor, dereticând liniştită, cu privirea în gol şi cu mintea eliberată de oboseala vreunui gând. Purta un kimono gri-deschis, pe ale cărui mâneci erau imprimate patru cercuri mari, de mărimea unei crizanteme înflorite. Cercul negru de pe mâneca dreapta îl simboliza pe stăpânul casei, cel alb din preajmă era, firesc, al doamnei, iar celelalte două cercuri viu colorate de pe mâneca stânga reprezentau fetiţele.

Cu gesturi lente şi largi ale mâinilor, slujitoarea transmitea mesaje între cei ai casei, fără ca gura ei, incapabilă de a articula cuvinte, să-şi părăsească zâmbetul supus şi îndatoritor ce-i lumina întotdeauna faţa. Se opri în prag, îngenuncheată, aşteptând ca domnul să-i acorde atenţie.

Stăpânul era conectat la programul zilnic de concentrare energetică, astfel că slujnica, nevoită să-şi amâne mesajul, rămase locului speriată, cu un zâmbet ireal împietrit pe chip. Domnul deconectă câteva circuite exterioare şi, cu gesturi egale, simple, îşi începu pregătirile pentru relaxare. Aşezat pe genunchi, scoase cu ambele mâini circuitul psiho-emoţional şi îl ridică deasupra capului. Se înclină adânc spre altarul cilindric, apoi coborî mâinile, aşezând ceremonios circuitul pe cele cinci sfere metalice. Se înclină din nou, de această dată atingând podeaua cu palmele şi fruntea.

Cu gesturi lente, de o adevărată măiestrie, activă rezonatorul de relaxare. Îşi înclină uşor capul, preţ de câteva secunde, apoi, cu aceeaşi precizie a mișcărilor, degetele opriră aparatul. Se înclină din nou, lua placa circuitului psiho-emoţional, o ridică în dreptul privirii, apoi cu gesturi meditative şi-o reintroduse în carcasa pieptului.

Cel care se va uita doar spre pământ nu va vedea vreodată stelele –  rosti stăpânul învăţătura primită în acea zi, apoi se ridică uşor, semn că îşi încheiase ceremonialul energetic. Se simţi urmărit şi-şi întoarse privirea.

Slujnica răspunse întrebării din ochii stăpânului arcuindu-şi larg braţele, într-un zbor alb de mişcare sugestivă dar, în acelaşi timp, economică. Arătătorul mâinii drepte poposise pe cercul galben. Domnul îşi plecă îngândurat capul.

*

*           *

– Hai să vorbim! – repeta îmbufnată sora cea mică, zgâlţâindu-şi păpuşa care-o privea cu ochii mari, dilataţi parcă de-o spaimă lăuntrică.

Pe înserat, se jucaseră în grădina din faţa casei…

„Desigur“ îi răspunsese la un moment dat păpuşa… iar acum Fumiko, stăpâna cea mică, nu-şi mai revenea din uimire. Auzise clar: „Desigur“ şi, apoi, nimic altceva. Numai că Fumiko era sigură că păpuşa poate vorbi mai mult. Mai avuse o păpuşă, dar aceea fusese înapoiată magazinului pentru că, după ce şi-a zdrelit genunchii, devenise mult prea tristă. Iar fetiţei nu-i plăceau jucăriile triste. Însă acum ştia că păpuşa nouă putea rosti „desigur“.

Se lăsase întunericul.

– Hai, te rog, vorbeşte-mi! – repeta Fumiko, rugătoare. Dar degetele subţiri ale păpuşii se atinseră de braţul fetiţei-robot, ţinând loc unui regretat, dar ferm răspuns: „Nu, nu mai… nu voi mai…“

– Arată-mi-o şi mie – zise sora cea mare, examinând cu atenţie jucăria la lumina lampionului de hârtie.

Fumiko îşi privi sora cu neîncredere.

*

*           *

– Cheam-o, te rog, pe fiica mea cea mică – spuse stăpânul.

Iar slujnica dispăru liniştită, cu gândul dus şi zâmbetu-i nefiresc pe chip.

– Trebuie să iau măsuri imediate – rosti mai mult pentru sine bărbatul.

– Tetsuo – îndrăzni femeia, tulburată. Oare Fumiko să aibă dreptate sau totul să fie luat din programul ei zilnic de imaginaţie?

– Adică? – întrebă domnul.

– Oare păpuşile ar putea învăța să vorbească? Sau, poate, cei de la firmă şi-au depăşit în mod nepermis atribuțiile?

*

*           *

Fumiko începu să scâncească. Ştia că-i vor lua jucăria şi de frustrare bătea cu pumnişorul în masa de lemn. Păpuşa o cuprinse cu braţele de după umeri, îşi trecu o mână prin părul sintetic al micuţei stăpâne şi-şi ridică privirea spre cer. Acolo sticleau stelele, asemeni lacrimilor calde ce-i udau obrajii.

Norio Hasegawa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

error: Content is protected !!