Pentru mine anul care a trecut, până acum, a fost cel mai prost, cu excepția lui ’89. Surprinzător, acum, ca și atunci, s-au materializat proiecte dragi. Poate că tocmai acest sentiment de criză și de necesitate a efortului m-au determinat, pe mine și pe alții, să depășim bariere care păreau de netrecut. De ce amintesc […]Citește...
Tags : fictiuni #14
Autobuzul înainta cu greu printre hârtoapele şi pietroaiele răspândite haotic pe drumul nepietruit care şerpuia larg printre coline acoperite de praf roşiatic şi copaci pe jumătate uscaţi. De vină nu era doar calitatea foarte slabă a carosabilului, ci şi atenţia distributivă a şoferului. De fapt, lipsa acesteia. În timp ce conducea, el se încăpăţâna, ca mulţi alţi şoferi […]Citește...
Viscolul şuiera înnebunit printre vârfurile brazilor, troienind cu îndârjire drumeagul pustiu. Ascunsă de ochii oricărui călător care s-ar fi încumetat să rătăcească pe acolo, casa dormea învelită în mormane greoaie de nea. Înăuntru, nepoţii stăteau tustrei lângă fotoliul bunicii, ascultându-i cu multă luare-aminte povestea. Bătrâna clătină uşor din cap, zâmbind pe rând prichindeilor. Din cuşca […]Citește...
”ACUM SAU NICIODATĂ”, îmi zic mie însumi ca și cum m-aș adresa unui dublet eteric, calmîndu-mă zadarnic: un ordinar personaj dostoievskian ce revine periodic la locul crimei din tinerețea sa intens agitată. Cu ochii larg deschiși, pe alocuri ruginiți de atîta lumină depozitată pe irișii expuși, urmăresc cum în venele elastice îmi crește constant nivelul […]Citește...
Începuse ploaia și mai avea câteva sute de metri până acasă. Însă nu-i părea rău, ploaia se anunța caldă și, în același timp, răcoroasă. O binemeritată pauză în arșița zilelor de vară. Mergea pe malul canalului, vis-a-vis de Flora, admirând perechile ce se țineau de mână întâmpinând și ele, ca și el, ploaia, cu […]Citește...