Gloria scriitorilor de FSF
E sezonul. Simțiți? Răsar florile și topurile, ca să nu zic sondajele. Avem de exemplu un top de la Golem14, un chestionar drăguț de la bookblog.ro și topul Forbes.
Este ușor de văzut că primele două sunt clasamente de orgolii, bazate pe capacitatea preopinenților de a cataliza mișcări de mase și de voturi, legătura dintre volumele de autor și voturi fiind cel puțin ocultă. Aș face o afirmație hazardată pentru unii, spunând ca listele conţin cel puțin un nume care nu aparține tagmei scriitorilor şi, mai mult, nu aparține grupei restrânse a scriitorilor de FSF.
Din observație directă, pare că pe facebook nu se poate vota dublu. Din experiență pot afirma că nici un sistem nu este infailibil. Topul Golem este clar un exemplu de vot multiplu, fără doar și poate, numărul de voturi acordate rezidentului de pe locul întâi fiind exagerat de mare, aparent peste suma voturilor celorlalți intrați pe listă. Pe facebook, votul se face pe listă, fie de sus până jos, excluzând inamicii, fie conform apartenenței la un grup sau grupare, mai rar câte un vot unic sau voturi care să respecte un oarecare criteriu de valorizare.
Care este relevanța unor astfel de sondaje? Nulă. Este doar o poleială pentru unele orgolii, o clasificare a influenței sociale a autorilor sau a abilitaților tehnice a unora din votanți. Bineînțeles, a măsura un parametru și a-l înfățișa sub o formă pretinsă specifică unui alt parametru poate avea doar justificare de marketing. Care este finalul? Autorii respectivi pot avea impresia că au devenit peste noapte scriitori. Este corect? Sondajele respective, ambele având doua-trei sute de voturi reale implicate, sau mai puține dacă ținem seama de votul multiplu, nu oferă nici certitudine, nici un grad măsurabil de eroare şi nici viitor cert laureaților.
Pe de altă parte, topul Forbes cu cele mai vândute cărți ale anului 2014 se bazează pe statisticile editorilor și librarilor. Nu se poate spune ca este obiectiv, fiind bazat pe declarații, nu pe fapte, dar are un coeficient de încredere mult mai mare. Ce observăm din acest top? Pornind cu o carte – „Pas cu pas” – ce stabilește un record pe 2014 cu peste 100.000 de exemplare vândute, cifrele contrastează puternic cu vânzările de carte SF, situate la sub 2.000 de exemplare. Nu mai reproduc ce şi cine, puteți vedea concret datele publicate de Forbes România.
De altfel, chiar autorul articolului recunoaşte că editurile şi librăriile nu oferă date exacte despre tiraje, titluri etc., pe care de multe ori nici nu le au.
Un sondaj corect, cu rezultate concrete, dar puţin măgulitoare, pe care mulți și le pot imagina de pe acum, ar însemna ceva mai mult efort și probabil ar fi la fel de fals. De ce? Pentru că tirajele infime nu permit tuturor să citească tot. Cărțile au devenit rare şi vor fi şi mai rare. Totuşi, atunci când vor deveni obiecte de lux, mă aştept ca notorietatea unor autori să crească nedefinit.
La ce servesc astfel de sondaje? Scule de marketing zic. Păi, dar cum? Sondajul servește în primul rând revistei care-l găzduiește, crescând numărul de cititori. Mult mai rar celor din top, poate doar pentru o fragilă şi scurtă sclipire a gloriei trufașe.
Sic transit gloria mundi.
