Concurs pentru debutanţi
Proverbul spune că vei culege ceea ce ai semănat. Sau, mai rău, că dacă semeni vânt, culegi furtună. Fiind vremea plantărilor de primăvară dorim să punem răsadurile ce vor înflori la vară şi să plantăm pomii ce vor face rod în anii ce urmează…
Cu gândul la cele ce vor veni, ca orice grădinari care se respectă, vă propunem un concurs literar pentru debutanţi şi începători…
Tema: REALITATEA DEFORMATĂ (Distopie)
Concursul se organizează la secțiunea proză scurtă/schiţă şi se adresează tuturor celor care nu au debutat cu volum, indiferent de vârstă. Textul propus spre jurizare va fi original, tehnoredactat în limba română, cu diacritice, folosind fontul Times New Roman, de mărime 12, la un rând şi jumătate.
Sugerăm ca mărimea manuscrisului să nu fie mai mare de 4 pagini A4 (maxim 8.000 de semne), dar vom accepta textele care depăşesc cu câteva rânduri numărul de pagini.
Autorii pot participa cu o singură lucrare, ceea ce îi va obliga să fie primii lor critici.
Toate lucrările vor fi semnate cu numele real (menţionând şi vârsta biologică a autorului) şi trimise doar electronic, prin pagina de contact până la data de 25 aprilie 2015, ora 23.59, inclusiv.
Concursul nu implică taxă de participare şi va fi dotat cu premii constând în cărţi.
În plus, marele premiu va aduce autorului cazarea gratuită la Festivalul Science & Fiction Râşnov 2015.
Aşadar aveţi 30 de zile la dispoziţie pentru a scrie, a reface, a cizela, a corecta şi a ne trimite textele literare.
VĂ URĂM MULTĂ INSPIRAŢIE ŞI SUCCES !
P.S. Aşteptăm texte (în afara concursului) şi de la colaboratorii noştri fideli pe care îi furnică imaginaţia…
8 Comments
Bună ziua!
O întrebare am și eu, limita pe care o veți lua mai degrabă în considerare e numărul de pagini (4, cum scrie aici), sau de semne (care se referă la numărul de caractere, presupun)? Nu de alta, dar 8000 de caractere mi-au ieșit în mult mai puțin de 4 pagini; în 2 și jumătate, mai exact. Oare să continui liniștit până la 4 pagini sau să mă apuc să tai? Mersi de ajutor!
O poveste din matematica asociată calculatoarelor dar trasă din scris și scriitură, mulțumita lui Gutenberg, care a pornit prima standardizare și generalizare reală a tipăriturilor. Mai precis, este vorba de analiza spațiului de stocare/ memorare – a dimensiunii memoriei ocupate in calculator echivalentă paginii scrise.
Calculatoarele folosesc puterile lui 2, urmare a limbajului binar. De fapt, puterile lui doi erau folosite mult inainte de tipografi si nu numai. A dubla și a îndoi se referă la operații cu 2. In folio (formatul de referinta cel mai mare) , in quarto, in octavo – se referă la dimensiunile unei pagini tiparite si prin extensie a formatului unei carți.
In memoria calculatoarelor, o literă este codificată printr-un octet (opt biți). Un cuvânt este spațiul ocupat de opt octeți. Nu intamplator, cuvântul mediu in vorbire poate fi considerat ca avand 8 litere (in engleză – dar suficient de aproape si in română).
O linie medie pe o pagină in folio (A4 aproximativ) are 64 de caractere – opt cuvinte medii.
La un rand jumate, ar încape 32 de randuri pe acea pagină – standard. Deci 64 x 32= 2048. Intamplator 2048 este dublul lui 1024 – așa zisul kilo octet, care este des folosit în măsurarea memoriei ocupate. 1024 de KO înseamnă 1 mega octet. 1024 de MO – un Giga Octet – sau Giga Byte.
Deci, pagina standard are 2KB sau 2KO – 2048 de caractere.
Este usor de verificat numarul de randuri. Problema era cu numarul de caractere pe rand. Dar, daca variați fontul – dimensiunea in puncte a fontului, spațierea randurilor și dimensiunea marginilor, puteți ajunge ușor la 4000 de caractere pe pagina. Este absolut normal ca fiecare din noi sa adopte alt standard, fie el personal sau nu. Dar pagina standard, folosita mai peste tot, este cea de 2048 de caractere.
Cei care folosesc 2000 în loc de 2048, vor să obțină un căștig marginal sau habar nu au de unde provine 2048.
De ce susțin asta? Harddiskurile sunt cel mai bun exemplu. Deși aparțin domeniului calculatoarelor, din rațiuni economice și de marketing , un disk anunțat ca avand 320 de GB, nu va avea de fapt decât 300. Pentru că fabricanții înmulțesc cu 1000 în loc de 1024. Astfel că la puterea a treia, diferența între cele două referințe se ridică la un rotund 7.37%. la 320GB anunțați pe etichetă asta înseamnă 23.5 GB lipsă.
De-asta e bine să citiți mult, nediscriminat și să căutați conexiunile între domenii. Pentru ca ele există întotdeauna.
http://en.wikipedia.org/wiki/Power_of_two
Deci, pentru novici, o pagină este intotdeauna standard si are 2048 caractere. Bineinteles, cu toate semnele de punctuație și spații. Și mai ales diacritice, pentru ca e păcat să tastezi de două ori pentru un caracter care poate fi ales de prima dată.
Salut!
Mulțumesc de explicație, dar mă interesa dacă organizatorii concursului iau în considerare numărul de pagini ca limită superioară (scrie că și câteva rânduri peste 4 pagini e OK), sau strict numărul de caractere (8000), o limită care în cazul meu este depășită cu mult înainte de a atinge măcar trei pagini.
Regulamentul unui concurs propune anumiţi parametri din dorinţa de a oferi participanţilor şanse egale din punct de vedere al criteriilor tehnice. Depinde de la caz la caz în ce măsură sunt stricţi sau doar orientativi respectivii parametri.
Din explicaţia anterioară, oferită de colegul meu, rezultă că pagina standard ar trebui formatată astfel încât să permită prezenţa a circa 2048 caractere. Dacă sunt mai multe, atunci fie a fost ales un alt font, fie o altă mărime, fie textul a fost scris la un rând sau la 1,15 rânduri. Dacă aşa stau lucrurile, atunci e necesar să aduceţi corecţiile de rigoare.
Altfel, ca să fie mai clar, 8800 de caractere, deci o depăşire cu 10% a limitei impuse, ar putea fi considerată acceptabilă.
Totuşi, fiind vorba de un concurs literar, cel mai mult ne vor interesa elementele care ţin de calitatea scrierii: capacitatea de a comunica idei şi imagini, claritatea, imaginaţia, originalitatea ideii, tehnică, stil propriu etc. Dacă ele vor prevala, poate că nu veţi câştiga premiul întâi, fiindcă nu aţi respectat condiţiile tehnice impuse, dar nu veţi trece neobservat!
Succes!
Nu mă pot abține să observ ca în ultima vreme concursurile literare au început să fie tratate matematic, din punct de vedere cantitativ, ba chiar cu dorinta unei exagerate precizii, din teama de a nu eșua. Dorim să amintim tuturor că literatura nu este o știința exactă – nu încă și limitele expuse sunt orientative, dictate mai mult de timpul rămas la dispoziție pentru corectare și evaluare și apoi de spațiul necesar publicării. Dar acestea având toleranțe destul de mari, nefiind angajați la fabrica de cuie sau copiști la guvern, ne permitem să ignorăm limitele atunci când calitatea literară primează.
Revenind la calitațile textului de concurs, ne permitem să fim exagerat de exigenți cu lipsa diacriticelor și cu structura frazei. Acolo ar trebui acordată atenție maximă și nicidecum dilemei dacă patru pagini sau 8000 de semne se incadreaza sau nu. Pentru ca nu suntem la concursul de haiku sau de enumerat primele 20 de zecimale ale lui PI.
domnule Eugen, primul alineat din ultimul dv. comentariu (cel de la 20.57) este una dintre cele mai reusite pledoarii pentru spiritul creator pe care le-am citit vreodata si o excelenta definire prin excluziune a literaturii.
Daca imi permiteti sa va rezum rezumatul, ca sa zic asa, arta nu este numarabila (si ca sa adaug si eu ceva, e valabila si reciproca: ceea ce nu este numarabil este arta, indiferent ca se numeste proza, sentiment sau Dumnezeu).
PS. sper sa nu creada nimeni ca incerc sa imbunez juriul, nici nu particip la concurs (pt. ca se cere numele real), ci sunt cat se poate de sincer.
Dragă Milos Dumbraci, am vrea și noi să citim mai multă literatură, pentru ca, întâi de toate, ne-am format ca cititori – pretențioși, inconsecvenți și foarte capricioși. Apoi ne-am lovit de zidul tăcerii, pe vremea când aproape nu se mai publica nimic și am încercat sa scriem. Asta e motivația mea. Fiecare poate expune o alta variantă. Dar în zilele noastre suntem invadați de seriale și filme repovestite, de jocuri înregistrate și alte asemenea experiențe. Din păcate, textele respective nu ajung numi la noi ©i și la alte reviste sau publicații.
Trecând peste asta, când cineva pune întrebarea dacă să mai scrie sau să se oprească pentru că a depășit deja limita, dă semne clare că ceea ce scrie nu prea seamănă cu ce se cere. Pentru ca nu am cerut trei sute de salam. (Asta chiar sună cinic.)