Oh da!

fifty-shades-of-grey-posterOh, da!

Am trăit s-o vad și pe-asta! Cititori români nefericiți de evenimentele pe care le organizează autorii români. Sau care se plâng că autorii români nu sunt de găsit. Sunt invizibili. Păi, fraților, luați-vă ochelari de vedere amplificată și căutați-i cu lumânarea. Sau cu lanterna-led.

Pentru că eu nu mai rezist la amenințări că nu mai vine câte unul la evenimente sau câte altul nu mai vrea să mă citească. Știți ceva? Sunt milioane de alți spectatori inocenți care stau pe mantinela vieții și mă ignoră cu desăvârșire. Ce este mai absurd decât să te apropii, să mă urmărești, iar apoi să zici: „nu vreau să mai citesc ce scrii, pentru că nu te văd în librăriile din Paris” sau „dacă nu vă hotărâți odată la formatul evenimentelor, n-o să mai particip, că nu stau să-mi pierd timpul de cititor cu voi…”. Unul, doi, cincizeci ca voi, pe lângă milionele mai sus pomenite au zero efect. Pleacă unul, vine altul. Mișcarea socială respectă legea gazelor. Dacă nu scria niciunul din cei pe care-i știți, ce ați fi spus? Nu vă citesc nici pe voi?

Dragilor, dacă gândiți așa, „so long, goodbye!”. Mereți de citiți „Fifty shades of grey”, măcar cartea e mai bună decât filmul şi mai lasă câmp liber imaginației.

Apropos de citit, iar aici o să dau curs frustrării mele, personal citesc cam 100-150 de pagini pe oră, în română sau engleză. N-am mai citit de mult în franceză, ca să-mi aduc aminte. Știți câte pagini scriu în această oră? Cam 4-5 pagini la dictare. Inepții, cum s-ar spune. Și două pagini care merită a fi citite. Credeți că-mi permit să vă dau să citiți inepții? Da, uneori.

Deci: în timp ce pot citi 100 de pagini, pot scrie doar două. Aşadar, cele 100 de pagini eu le-aș scrie în 50 de ore. Fifty. Dacă nu cumva mi-a scăpat ceva grav, voi mai pierde încă 20 ca să revăd totul şi să corectez. Redactorul se bazează pe mâna mea bună și face o vedere în 5-10 ore. Tehnoredactorul mai formatează cam tot în 5 ore textul și îl dă la grafician pentru copertat. Se adaugă 1-2 ore. Cu decalaje pentru obținerea pozei de fundal. Habar nu am cât durează să tipărești, pentru că depinde de tiraj, de mașinile folosite, de procesul de legare și copertare, de finisaj și altele. Nu mai spun de e-mailuri, telefoane, contracte, așteptări la bancă, certuri, hârtii, accidente de mașină, întreruperi fiziologice sau tehnologice, berile care trebuie băute și țigările stinse cu foc.

Pentru o oră de delectare mârâicioasă a unui cititor cârcotaș, se pierd 100 sau mai multe pornind de la scriitor spre produsul distribuit. De două ori Fifty. Și asta dacă nu intervine marketingul pe drum, pentru lansări, recenzii, recepții, trailere și rugăminți pe la Uniunea Cineaștilor sau Hollywood pentru a se citi cu mintea deschisă un eventual subiect de film. Vise!

Drept urmare, în România, unde toți suntem rude sau nepoți sau veri cu cineva, ne permitem să spunem că amicul lu’ văru’ a scris ceva esențial, ar trebui să se publice, dar sunt răi bă’ aia de la editură – s-au vorbit și niciunul nu-l bagă în seamă deși a scris mai bine ca acela de și-a făcut și trailer și afiș cât casa poporului. Da, fraților, așa e pe-aici. Nimeni nu se apleacă asupra valorii, ci asupra grupurilor de rude și frați, de arkadași sau kardeși, sau mai precis asupra marketingului gri.

Și atunci? Încrederea aceea senină a editorului în succesul unui scriitor a dispărut treptat, odată cu subțierea bugetelor de cititor. Măcar de s-ar duce la biblioteci, să se cultive acolo. Că și pe-acolo își fac veacul scriitorii. Dar de unde. Librăriile și bibliotecile dispar, înlocuite de bănci. Editurile dispar, înlocuite de vid. Cititorii dispar, transformându-se în zombi internauți sau televizonauți. Mouse-ul și telecomanda iau locul cărții de hârtie.

Regele a dispărut în cenușă. Pasărea Phoenix se ridică sub forma unui card bancar contactless.

Bună să vă fie viața.

 

P.S. Scriu în primul rând pentru mine. Dacă vă place, bine – restul vine de la sine.

Eugen Lenghel

http://lenghel.net

Eugen Stefan Lenghel (n. 10 ianuarie 1966) este specialist în informatică cu experiență de peste 30 de ani. Din 1986 a frecventat Cenaclul studențesc „Solaris”, intrând în viața literară doar puțin după începutul vieții profesionale. Una dintre prozele sale a fost selectată pentru publicare în Almanahul „Anticipația 1990”, urmată de publicarea în numărul 6 al colecției „Clubul SF”, în 1990, a altor două povestiri. După o perioada de consolidare profesională, a reluat activitatea literară în paginile unor reviste online și antologii, dintre care se pot menționa antologia de proză scurtă "Ferestrele Timpului", Tracus Arte, 2013 şi antologia de poem fantastic "Cerul de Jos", Editura Virtuală, 2013. Debutul în volum personal este concretizat prin selecția de proză scurtă "9 Istorii Reutilizate", Editura Tritonic, 2014. În același an, la Târgul de carte Gaudeamus, lansează volumul de proză scurtă "Numărătoare Inversă", la editura Tritonic. În 2015 an revine cu volumul "Fermierul virtual", la Editura Tracus Arte dublat de volumul prin care abordează noi tematici "Instabilitate cuantică", la Tritonic, ambele fiind lansate la Târgul de carte Gaudeamus 2015. Urmează lansarea în 2017 a volumului „Proximul cuantic”, publicat cu sprijinul Editurii Eikon, care cuprinde două proze premiate. Pe lângă volumele de mai sus, contribuie cu de proză scurtă, eseuri și articole diverse în Luceafărul de dimineață, Revista SRSFF, Revista Nautilus, Gazeta SF şi Fictiuni.ro. Experiența de coordonator în publicistica virtuală începând cu 2010, i-a permis ca în 2013 să înființeze revista de literatură și arte vizuale Fictiuni.ro, pe care o conduce în prezent. Tot în 2013 inițiat și continuă să organizeze Festivalul Science & Fiction de la Râșnov.

5 Comments

  • Stii tu povestea aia cu prostul care nu-i fudul? Uite ca ti-ai dat arama pe fata. Te-a deranjat ca am comentat ca ne pierdem timpul “la bere” cu voi in loc sa organizati evenimente??? Pai e true story! Si in afara de asta, cand citesti tu 150/60 = 25 pagini / minut???? Really???? mai dar ce supraom esti! De supraom ce esti nu te mai inghite miscarea literara, ai ramas singur si te zbati pe fundul mocirlei, doar, doar, vei iesi la suprafata. Ceea ce nu se va intampla ever! Din mai multe motive: 1. cochetezi cu scrisul….. insa esti mediocru. 2. Nu esti in stare sa organizezi si sa sustii un eveniment. Despre calitatile tale de editor nu pot vorbi, pentru ca nu stiu ce presupune munca unui editor, dar banuiesc ca la asta esti intr-adevar bun si ar trebui sa faci ceea ce te pricepi sa faci, nu ceea ce-ti beculeaza tie prin creierasul mic ca ai putea fi. Ai ras de unii si de altii, ca se duc oamenii la cursuri organizate de X si Y, dar daca esti asa de mare si de tare, de ce nu organizezi tu cursuri si de ce nu sfatuiesti tu oamenii ce si cum sa procedeze? Pentru ca am impresia ca teorie stii cat China, dar practica ne omoara! Cat despre evenimentele organizate de tine…. vrei sa vorbim despre Rasnov? Crezi ca e cazul? Eu inteleg ca tu vrei sa evadezi din cand in cand de acasa, dar asta nu-ti da dreptul sa anunti pe facebook mare intalnire mare de club, care sa fie altceva decat o iesire la bere intre prieteni si sa ne plangem si sa ne vaitam ca romanii nu citesc, ca autorii romani nu sunt cumparati…. Pai cine sa te cumpere? Unde esti prezent? Cat despre biblioteci…. iar revenim la biblioteci? Ce sa caut acum, in biblioteca publica, ce m-ar atrage acum acolo? Cand eu cumpar cartile pe masura ce apar? Pleaca unul vine altul? Poate, niste naivi cum am fost si noi… daca n-are nimeni curajul sa-ti spuna asta in fata, eu am. Pe mine nu ma opreste nimeni si nimic sa-i spun omului in fata ceea ce cred despre el. Deocamdata Phoenix, esti un maldar de cenusa. Te poti ridica, dar iti trebuie mai mult decat ai 🙂 SPOR!

    • Dragă Ileană, doar la insulte gratuite te pricepi și la șlefuit alamă. În rest nu le ai nici cu artimetica nici cu bunul simț. Nu a tras nimeni de tine să vii undeva și fii liniștită nici nu o va face cineva. Editor nu sunt, oganizator nu sunt, scriitor nu am pretenții. Cât fac, fac pentru mine și prietenii mei. Nu pentru amatori de senzații tari care se blazează la prima neconcordanță între dorința lor și spectacolul oferit.
      Iar dreptul meu pe facebook și în viață, te asigur că nu tu esti cea în drept să mi-l contabilizezi.
      De ce nu citesc românii, e simplu – pentru ca nu se mai obișnuiește în școli și acasă. Asemănător cu matematicile superioare prin care demonstrezi pretențiile mele de supraom :))

  • corectie, 2,5 pagini / minut… adica 24 secunde pentru o pagina citita

    • De prin istorie – Nicolae Iorga citea cam 1000 de cuvinte pe minut, echivalentul a patru pagini pe minut. Si sunt copii deștepti chiar la noi în țară care citesc de 3 ori mai repede – 3000 de cuvinte pe minut, adică douăsprezece pagini pe minut. Eu, cu două sau două pagini jumătate pe minut nu ies cu nimic din anonimat. Cu 25, da! aș fi putut. Excepțional! Dar și asta e o viteză care poate fi atinsă.

  • Trebuie spus că înainte să apară articolul de mai sus, a apărut articolul de mai jos 😉 care oferă unele argumente, nu numai prin conținut dar și prin referințe. Daaar, câtă vreme… mdah. Citiți măi oamenilor. Citiți orice, ca să trăiți mai mult și sa fiți mai destupați la minte. Nu neapărat ce se scrie pe-aici sau ce scriu autorii de-aici. Citiți mai mult și fumați mai puțin. Sau mergeți pe jos și cu banii pe benzina economisită, luați o carte. Lumea zice ca sunt rău. Sunt doar supărat pe câtă $#&%%*& este în țara asta!
    https://www.youtube.com/watch?v=LYiHoR8e6U8

Leave a Reply to Eugen Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

error: Content is protected !!