Sin City: A Dame to Kill For

Am văzut primul „Sin City” în 2006, din întâmplare, pur și simplu îl descoperisem pe Robert Rodriguez o dată cu lansarea filmului „Grindhouse”. Am fost uimit de spectacol și mai uimit că, deși auzisem de film, mă lăsasem prostit de unele comentarii care-l descriau ca fiind plictisitor. Pot să spun că e la fel de plictisitor ca un Whiskey single malt de 21 de ani băut în fața unui șemineu alături de o ființă iubită. Poți savura sau poți să-l dai pe gât dintr-un shot, e la liberă alegere, dar dacă alegi să-l savurezi vei fi câștigat pe mult timp. Sin City este un film brutal ce se mândrește cu extrema violență, cu efectele vizuale și cu personajele clar definite în rele și bune. Este un film noir categorisit ca film american de tip neo-noir, filmat în alb și negru cu pete de culoare roșu, auriu sau albastru) cu multă mișcare și acțiune neîntreruptă.

Din păcate acest al doilea „Sin City: A Dame to Kill For” e mai de slabă calitate, tot single malt, tot în fața unei povești fragmentate, tot după o poveste de Frank Miller, dar fără a mai avea acea savoare de turbă, de mister, de neașteptat ce a făcut faima primului.

Personajele sunt aceleași, chiar dacă actorul din spatele lui Dwight se schimbă în culise din șarmantul Clive Owen în nu mai puțin durul Josh Brolin sau poate ar trebui spus invers pentru că povestea etern îndrăgostitului Dwight este un flashback, cronologic, desfășurându-se înaintea evenimentelor din Sin City (2005). Dar asta e un detaliu, bucata lui din film pare similară celei jucate de Marv (Mickey Rourke) îndrăgostit lulea de o Zeiță (Goldie) a cărei moarte declanșează o răzbunare cumplită, dusă până la capăt. În Dame to Kill For, Marv, jucându-și în continuare rolul bodyguard-îndrăgostit a lui Nancy Callahan (Jessica Alba) înțelege drama lui Dwight și își oferă serviciile fără să clipească. Din păcate, așa cum o să vedeți, bunele intenții nu sunt întotdeauna răsplătite. Din păcate pentru noi acțiunea are loc înaintea primului film și treaba pare un pic ilogică. Doar un pic.

În fine, cele patru povești inițiale, a lui Nancy Callahan, acum beneficiind doar de fantoma lui Hartigan (un Bruce Willis tot mai fantomatic) o prezență iluzorie, dar cu implicații profunde la finalul filmului, a lui Dwight, de data asta îndrăgostit de cine nu trebuie (aparent ca întotdeauna), a lui Marv o Bestie ucigașă, urâtă, aspră, jovială și profund umană și a lui Roark un fel de personaj colectiv ce simbolizează atât de bine corupta clasă politică și ițele puterii ce leagă strâns între ele pe politicieni, polițiști, preoți și mafioți. Perversitatea și sadismul sunt duse la paroxism.

Comparativ cu primul, unde fetele din Orașul Vechi au un rol important, aici ele apar mai mult de decor, în schimb apare un personaj nou numit simplu Johnny (Joseph Gordon-Levitt), un personaj efemer, care mi-a adus aminte de un alt cartofor și fiu ce sosește neinvitat în oraș, The Drifter din „Bunraku”, însă spre deosebire de acesta Johnny nu se descurcă la fel de bine.

Trebuie remarcată Eva Green în rolul lui Ava Lord (Zeița) și doar corpul ei. E un personaj excepțional. Nu atât de excepțional, dar bun este și jocul lui Jessica Alba, acum ceva mai dezinhibată față de primul. Foarte sexy.

Recomand cu căldură, nu doar pentru că este altceva ci pentru că pur și simplu este un film bun. Însă inainte de a merge la cinema încercați să-l vedeți pe primul pentru că aici personajele nu mai sunt atât de bine prezentate și asta vă poate face să nu înțelegeți complet firul acțiuni(lor).

În final, deși beneficiează de aceeași doi regizori Frank Miller și Robert Rodriguez, aceeași muzică și aceleași interesante efecte vizuale, acestui nou Sin City îi lipsește ceva, iar acel ceva se numește Quentin Tarantino.

Postere Sin City 2

Trailere Sin City 2