Neomodernismul şi Generaţia ’60. Context ideologic şi cultural
Star Wars, incredibila aventură – de Oliver Strîmbei
A long time ago… in a galaxy far, far away….
Un întreg univers cuprins în câteva cuvinte vrăjite. Un fel de incantaţie rostită de un magician la cea mai spectaculoasă reprezentaţie a lui. O galaxie construită acum 30 de ani de oameni curajoşi, oameni speciali cu minţi sclipitoare şi suflete de copil.
Sunt în intărziere de aproape un an cu ceea ce se vrea o recenzie pentru The Force Awakens, dar cum Rogue One: A Star Wars Story e gata să iasă din tiparniţele Hollywood-ului, am găsit un motiv în plus să revin la subiect.
Aşadar,
În decembrie anul trecut s-a mai adăugat la colosala moştenire lăsată lumii încă un episod din odiseea Star Wars. Perceput diferit de audienţă, a lansat polemici în lumea specială a îndrăgostiţilor iremediabil de poveşti uimitoare. Interpretarea The Force Awakens depinde de perspectiva privată, subiectivă a fiecăruia dintre noi, aşa că o să vă rog sa nu mă judecaţi prea aspru pentru opiniile exprimate din suflet aici. Eu sunt unul din cei atinşi pozitiv de abordarea lui Abrams.
Voi prefera, vă asigur, întotdeauna lumea asta prin comparaţie cu cea reală. Oricum pentru cei ca noi, linia care delimitează realitatea de ficţiune este atât de fina, că dacă un om fără astfel de pasiuni şi interese ar asista la o discuţie pe subiect ne-ar cataloga drept smintiţi si ne-ar interna degrabă la ospiciu.
Viziunea lui Abrams despre epopeea spaţială devenită cultură SF şi nu numai, nu dezamăgeşte deloc. Orice fan Star Wars şi-ar dori să facă parte cumva din poveste. Visele copilăriei să devină realitate. Fan declarat la rândul lui, sefistul nostru de serviciu, JJ l-a prins pe Dumnezeu de picior. “How awesome is that?!” Se întreba pe el şi echipa de filmări în prima zi a producţiei. Entuziasmul era parcă transmis prin Forţa. Şi transcedenta ecranul pană în inimile noastre de copii. Recuziterii spuneau că vin la serviciu în fiecare zi cu zâmbetul pe buze. În timp ce noi rupem tastaturile cu mail uri corporatiste, exceluri cât cearceaful şi adormim în şedinţe lungi cât zilele de post, băieţii ăștia norocoşi ştiţi ce făceau?! Construiau în mărime naturală Millennium Falcon. Şi X-Wing. Şi Tie Fighter. Şi cel mai probabil între dublele trase, se duelau, ticăloşi ce sunt, cu săbii de lumină. Ale lui Anakin Skywalker şi Kylo Ren. Să le fie de bine zic!
Cu Episode VII catalogat drept cel mai aşteptat film din istoria cinematografiei, Abrams a avut o misiune incredibil de grea. În rolul lui Atlas, unul dintre titanii Olimpului, a trebuit să poarte pe umerii săi întreaga galaxie. Fiind prima intrare după cele şase episoade consacrate şi deschizătorul următoarelor două care se pregătesc, avea datoria ingrată să mulțumească fanii vechi, de cursă lungă şi, în acelaşi timp, să aducă public tânăr, să facă noi prozeliţi, cu alte cuvinte, să schimbe ceva dar să nu schimbe nimic. Nu, nu-s nebun! Cred.
Trebuia să vină cu lucruri noi, cu aer şi sânge proaspăt. Aşa cum a făcut Tătuca George acum 29 de ani când a promovat iluştrii necunoscuţi, Harrison Ford, Carrie Fisher sau Mark Hamill, riscându-și visul pentru care a fost etichetat de mai toate casele de producţie ale vremii drept complet nebun, şi Jeffrey Jacob al nostru i-a aruncat in lupta light side – dark side pe Daisy Ridley si John Boyega, actori de teatru englezesc. Nebunie curată, nu? Eu zic ca nu. Oamenii s-au achitat cu onoare de infinit dificilul task. Interpretări consistente din partea amândurora. Ne-au făcut să-i îndrăgim în 30 de minute de la prezentări. Rey pare a fi Luke, iar Finn noul Han Solo. Colegii lor de platou deja consacraţi, aici incluzându-l și pe Adam Driver, Kylo F*#@ing Ren himself, s-au declarat încântați de prestaţiile celor doi. Oscar Isaac în rolul pilotului dibaci Poe Dameron s-a integrat imediat şi perfect în registrul “tehnico-tactic”. BB8 e la fel de simpatic şi util ca R2D2. Jakku este noul Tatooine, iar baza Star Killer este Death Star I sau II supradimensionate.
Tot în spiritul tradiţiei instaurate în 1977 în A New Hope când navele imperiale erau purtate cu mâna prin studio şi filmate din unghiuri deştepte pentru obţinerea unui efect fabulos , Abrams a ţinut morțiș să compună fizic şi în mărime naturală toate creaturile pământului, pardon, galaxiei. Pentru originalitate, acum când SGI ul e la putere, l-a îmbrăcat în prosthetics inclusiv pe prietenul Simon Pegg, dând viaţa negustorului necinstit Unkar Plutt din piaţa din deşertul de pe Jakku. N-au scăpat, și nu cred c-au vrut, nici Anthony Daniels, nici Peter Mayhew de dulcea suferință de a-i recrea pe C-3PO şi magnificul covor umblător Chewbacca. Era să uit! Storm Trooper-ul căruia Rey îi manipulează mintea slabă şi-l convinge s-o elibereze din captivitatea First Order este nimeni altul decât actualul James Bond, Daniel Craig. How awesome is that?! Întreb şi eu ca JJ.
Iar când nu poţi sa construieşti totul în realitate, îl aduci pe cel mai bun să-ţi facă motion capture. Andy Serkis, guru ul impersonării naturale şi realiste din spatele animaţiilor, este Supreme Leader Snoke, personajul care a lansat cea mai mare dezbatere printre tocilarii galactici, republicani sau imperialiști. So, who is Snoke? Întrebarea cea mai importantă cu care am rămas. Teorii fără număr, nimic concret însă. Supoziţii care mai de care mai argumentate, legături cu istoria de mii de ani a Ordinului Sith. În momentul ăsta nici nu contează. Băieţii şi-au făcut treaba. O să ne crape capul de curiozitate până în decembrie 2017. Asta dacă Episode VIII se va îndura şi ne va dezvălui ceva.
Am avut o discuţie interesantă cu cel mai bun prieten al meu care, cred eu că se grăbeşte când spune că Ben Solo, acum devenit Kylo Ren, nu este un personaj negativ suficient de puternic prin comparaţie cu Darth Vader, exemplul pe care îl urmează noul nostru Sith Lord. Eu cred că Abrams nu a greşit când l-a reprezentat ca nesigur, necopt şi puţin antrenat. E o poveste despre originea lui, nu? Acum se dezvoltă. Este interesant de văzut cum primul Sith Lord al Noii Republici va reuşi să treacă peste atracţia către Light Side. Inedită situaţie. În oglindă cumva cu tentaţia lui Anakin şi apetitul său către distrugere pentru obţinerea puterii supreme, Kylo Ren este restant în evoluţie din cauza atracţiei către familia sa biologica. Aici e momentul să o amintim şi pe Leia. De aceea, asasinarea lui Han Solo este un pas important pe care a trebuit să-l parcurgă în drumul său către un villain de referinţă, unul pe măsura bunicului său, epicul Darth Vader. Incursiunea de pe Jakku a demonstrat o nouă abilitate a Forţei pe care o stăpânește Kylo Ren: îngheţarea unui foc de blaster. Este interesant de văzut ce va putea face un Kylo Ren îmbunătăţit, după definitivarea antrenamentului sub Snoke. În paralel, bineînțeles, cu dezvoltarea unei Rey antrenată de legendarul cavaler jedi Luke Skywalker. Aşa că voi avea şi pe viitor “muniţie” să pot câştiga disputele mele cu prieteni necredincioşi.
Apropos de controverse, sunt multe întrebări, în afară de cea de mai sus, la care sper că vom avea un răspuns în episoadele 8 si 9.
- Originea lui Rey.
- De ce Noua Republică e descrisă ca o bază a rebelilor? Acelaşi aer de clandestinitate ca în seria instală. Doar sunt puterea dominantă la momentul actual, nu?
- De ce nu Coruscant? Simbolistica conceptului “capture the flag” este importantă. Detronarea Imperiului ar fi completă şi măreția Republicii ar fi restaurată. De ce Sistemul Hosnian? Aici voi încerca o explicaţie: Coruscant este important în inimile noastre aşa că ne-ar fi fost imposibil de digerat distrugerea ei de raza ucigaşa a bazei mâncătoare de sori.
- Cine e Lor San Tekka, personajul Lui Max Von Sydow? Pare un cunoscător al eroilor noştri şi poate un fel de protector secret al lui Rey, aşa cum Obi One a făcut-o pentru Luke.
- Cum a ajuns sabia lui Luke pierdută în Bespin, Orașul Norilor, la Maz Kanata?
- Cine e Maz Kanata? E familiarizată cu Forţa. O şi poate folosi?
- Originea First Order şi a sistemului său de organizare fascist. Diversitatea din armata lor de Storm Trooperi, clonele fiind deja dispărute.
- De ce Dumnezeu Leia a îmbrățișat-o pe Rey si nu pe Chewbacca la finalul misiunii? În locul lui Chewie m-aş fi supărat.
Unele lacune lăsate de The Force Awakens, mai puţin ultima din lista bineînțeles, pot fi completate cu seria de 5 comic book-uri publicate înainte de lansarea oficială a filmului. Cronologic sunt plasate în imediata linie temporală a aventurii noilor noştri eroi unde se descrie bătălia de pe Jakku şi distrugerea ultimului Imperial Star Destroyer supravieţuitor al vechiului imperiu condus de Darth Sidious. În epava căruia facem cunoştinţă cu Rey.
Ultimele aventuri menite să desluşească ceaţa mai deasă decât cea de pe Dagobath şi să ne orienteze către o înţelegere decentă a naraţiunii sunt consemnate în graphic novel-uri acum trecute in administrarea Marvel, de asemenea patrimoniu Disney ca şi franciza Star Wars. Drept de proprietate transferat de George Lucas în schimbul a 4.2 miliarde de dolari. Cost total franciză estimat la finalul anului trecut: 30.7 miliarde de dolari. Impresionant!
Pe termen lung, adevăratul test al Star Wars: The Force Awakens, ca film de sine stătător, este cât de bine va rezista peste timp şi cât de bine se vor aşeza peste el cele două episoade ce vor veni după. Este deschizătorul drumului noii (şi vechii) poveşti. Episoadele următoare ce vor continua linia narativă vor trebui gândite şi implicit judecate în ansamblu, aşa cum au fost cele două serii precedente. Demne urmaşe ale moştenirii colosale lăsate.
Chiar dacă Rogue One: A Star Wars Story nu se va concentra neapărat pe membri ai familiei Skywalker, Cavaleri Jedi sau Sith Lorzi, este unul dintre cele mai aşteptate filme ale acestui sfârşit de an. Jyn Erso şi curajoşii ei camarazi rebeli vor fura planurile Stelei Morții într-o aventură grozavă a Alianței Rebele. În cronologia Star Wars se va aşeza între episodul III, Revenge of the Sith şi episodul IV, A New Hope.
Nu rămâneți pe planeta Pământ şi, în această linie temporală, călătoriţi cu puterea imaginaţiei spre “A fost odată … într-o galaxie îndepărtată”.
https://youtu.be/Go0rMDxx0FQ
Forţa să fie cu voi! Folosiţi-o ca pe o armă elegantă pentru vremuri necivilizate.
Young Padawan Learner,
Oli Strîmbei