Celălalt se apropie de mine, tremurând vizibil. – Domnule, nu te supăra că te abordez aşa… Ridic o sprânceană, agasat. Doamne, ce nu pot să-i sufăr eu pe ăştia Citește...
Tags :Mihail Gramescu
A intrat în cameră cu paşi poticniţi, bolnav de violetul care se prăvălea din înaltul cerului. Faundtele sunt acum peste tot. Bateriile se descarcă spontan în aerul reverberând violet. TrăCitește...
(Pagini apocrife din jurnalul lui Pigafeta) Când Tânărul de azi, adolescentul de aici şi de acum, se întreabă despre destinul său şi al tehnicii în anul 2000, răspunsul este uşor, Citește...
Gloria (cu atmosferă de Epocă) 1. Iată-mă de câteva zile stăpân de noapte peste cioburile şi relicvele altor veacuri. ”Pe sub pământuri domn”, ca să zic aşa, blagian. Servitor Citește...
Mihail Grămescu (16 februarie 1951 – 13 mai 2014) Îmi amintesc de acea dimineaţă fierbinte de duminică, pe când băteam duşumele prăfuite de la Casa Studenţilor. Cenaclul Solaris era o realitate pentru mulţi, Citește...
