Un sfert de veac
Pentru mine anul care a trecut, până acum, a fost cel mai prost, cu excepția lui ’89. Surprinzător, acum, ca și atunci, s-au materializat proiecte dragi. Poate că tocmai acest sentiment de criză și de necesitate a efortului m-au determinat, pe mine și pe alții, să depășim bariere care păreau de netrecut. De ce amintesc de alții? Pentru că deja s-a format o echipă, un nucleu de autori care, suprinzător au scos nu un volum ci două, anul acesta. Volume apreciate de voi și de alții, la a căror apariție am ajutat și m-am bucurat. Vorbesc de volumele lui Liviu Surugiu și Lucian Dragoș Bogdan.
Și pot să vă afirm cu mâna pe inimă, așa cum o face și Iohannis, nu din fățănicie, ci din deplinătatea sufletului, că anul următor vom scoate încă pe-atâtea. Și mai bine scrise, și mai bine calibrate pe gusturile voastre. Vom scrie ce ne place, pe gustul celor care ne citesc, evitând barierele unui gen sau altul.
Voi considera astfel că un moment de criză a fost trecut cu bine și că avem în continuare speranță și posibilitatea de a crea, de a căuta frumosul și arta în ficțiune și în realitate, dincolo de opreliștile care se ivesc. Pentru mine, acest an are o dublă semnificație. Marchează în același timp 25 de ani de la sfărșitul unei ere și totodată 25 de ani de la prima mea apariție editorială. Atunci, ca și acum, publicarea mi-a adus beneficii, mai mici sau mai mari, și același lucru vi-l doresc și vouă.
Și ca să întăresc acestă urare, permiteți-ne, mie și colegilor din redacția Ficțiuni.ro să vă urăm “Sărbători fericite!” și un nou sfert de veac plin de spiritualitate!
