Vară indiană
Singurul regret pe care-l am după toată agitația acestei veri este că nu am apucat să văd marea. Două trei locuri aproape pustii, deși probabil destul de cunoscute, cu apă limpede în care peștii nu au nicio jenă să înoate cu miile până aproape de buza valului, cu plaje strânse între stuful bătut de vânt și valurile când calme, când furioase.
Nu. Anul acesta n-a fost nicio revoluție în literatură. Au fost numai ezitări, deconstruiri, aduceri la lumină a tradiționalelor obiceiuri balcanice în care cel cu robinetul vrea să-ți devină asociat, iar cel cu premiile se miră ușor amuzat cum că „de ce n-ai spus, dom’le?” Premii? La orice nivel, fără valoare. Un fel de rotație a cadrelor, o democratizare a complicității. O așezare la rând, o încolonare, în care cei care iau anul acesta trec la coadă și îi împing în față pe ceilalți. Un fel de „capră“, pe care se mai trezește câte un deștept să sară, încercând să ajungă el primul, stricând regulile de bun simț, balcanice, ale statului în coadă, unul în spatele celuilalt.
Din nou, regret că nu am văzut marea. În schimb, am fost la munte. Într-un fel, există o compensație în toate, astfel că ne putem permite să publicăm câte proze bune primim, fără teamă că stăm într-un articol sau că facem pauză o lună. E rândul vostru să scrieți bine – e cazul să publicăm doar ceea ce e valoros.
Non multa, sed multum!
4 Comments
Revoluție nu, dar un pas înainte, da. Se discuta până în această vară, de o consistență a fandomului situată undeva în jurul a 70 de membri. Ei bine, la Romcon 2015 au fost peste 100 de participanți, în condițiile în care oltenii au absentat motivat, iar alții au ajuns la concluzia că e mai bine să spună ”pas” (no comment, fiecare face cum îl taie capul).
Tendința este una clară, de expansiune. Există încă oportunitatea de a capta interesul tinerilor, experimentul Suceava (mă refer la antologia ”Moștenitorii”) demonstrează acest lucru. ”Non multa, sed multum”, spui tu. Cine e nebun să nu vrea calitate? Dar înălțimea vârfului unei piramide este indisolubil legată de suprafața bazei. Altminteri, se dărâmă șandramaua.
Eugen, hai să construim viitorul împreună, așa cum ai făcut-o când i-ai încurajat pe Lucian, Liviu, subsemnatul și pe mulți alții. Peste ani și ani, să nu ajungem în situația în care nepoții noștri să trăiască într-o societate plină de agramați. Într-o atare distopie, nu va mai conta cine a ieșit învingător din înfruntările contemporane hilare, predominant virtuale, dintre sefiștii autohtoni. Vom fi făcut, cu toții, degeaba umbră pământului.
Dragă Nic,
Ca să încep cu sfârșitul, nu abordez proiecte pe care să le abandonez. Dar o anumită nerăbdare mă face sa nu accept bătutul pasului pe loc. Ce am propus acum un an sau doi era perfect realizabil și personal am mers mai departe. Rezultatele nu e nevoie să le enumăr, au fost vizibile la romcon chiar dacă eu am lipsit.
Că veni vorba de evenimentul de la Suceava, estimările mele au neplacuta calitate de a fi aproape de realitate. Organizatorii suceveni au facut o anume statistică din care a reieşit un total de circa 80 de persoane. Dacă mai scădem rude şi vizitatori întâmplători, nu știu unde putem ajunge.
Pe de altă parte, nu jinduiesc la vreo piramidă sau vreun piedestal. Baza pe care îmi ființez proiectele e suficient de solidă. Dacă vreți să fiți alături, nu o singură dată v-am invitat. E decizia voastră. Eu am ajutat cât am putut ca să văd cum unul câte unul cad prizonieri în grădina de la soare-apune. Pe motiv că ce bun e coniacul de curte.
Cu toată seriozitatea, revin asupra afirmațiilor mai vechi sau mai noi: refuz colaborarea cu cei care înțeleg să continue o relație cu Helion. Îi înțeleg pe timișoreni, nu-i înțeleg pe alții. Refuz textele care nu au măcar o anumită calitate, mai apropiată de literatură și fără legătură cu conținutul SF sau nu. Refuz să fiu complice unor ierarhizări care nu au nimic de-a face cu arta sau creația artistică.
Iar dacă ceea ce s-a întâmplat la Suceava este reprezentativ pentru sefeul românesc, devine evident că acest sefeu românesc nu mă reprezintă. Prefer să-mi descopăr singur calea. Și sunt convins că nu sunt singurul. Se anunțase o anume mișcare de revoltă, de schimbare, dar nu s-a întâmplat absolut nimic.
De altfel, în privinţa absențelor(motivate sau nu), înclin să cred că la Suceava prezența nu a fost obligatorie.
Eugen,
Îți mulțumesc mult pentru răspuns. La Romcon au fost peste o sută de participanți. Ce e aia ”vizitatori întâmplători”? Și de ce să scădem rudele? Hai să fim serioși…
În privința noastră, suntem deschiși 100% la colaborări, dar dacă te deranjează faptul că unii dintre noi strănută lângă ”X” sau tușesc lângă ”Y”… ce putem face? Mingea e în terenul tău!
În fandomul nostru nu e loc de bisericuțe. Există o singură religie, a celor care aduc ofrande pe altarul literaturii științifico-fantastice.
Bine spus „în fandomul nostru“. E fandomul vostru, Nic. Eu nu mai fac parte din el. Criteriile neclare, auto-gratularea în fața unei realități evidente și ignorarea duioasă a unor asperități inoportune nu servesc nimănui. In acest context, remarca „Hai să fim serioși…“ este nelalocul ei, având subînțelesul că eu și alții care nu am mers la romcon nu am fost serioși. Ba chiar se poate susține contrariul.
Iar refuzul colaborarii cu Helion este o chestiune de principiu, nu de deranj. Este o problemă chiar gravă când o persoană care emană injurii în toate punctele cardinale este cauționată de o echipă. Chiar nu mai are importanță valoarea artistică a membrilor ei.
Despre religie nu aș îndrăzni să vorbesc în acești termeni. Aș spune că admir autori, îmi plac anumite opere, iar despre mișcarea sefistă – nimic.