Rânduri pentru Moş Crăciun – Ion Minulescu

Iartă-mă că te salut numai din uşă…

Te-aş pofti şi-n casă,

Dar mi-e teamă

Că-mi aduci aceeaşi veşnică păpuşă

Şi acelaşi vechi refren de panoramă!…

Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun…

Dar eu zău nu văd de ce mai vii!…

Ce folos că eşti bătrân

Şi-ai suflet bun,

Dacă-n tolbă n-ai decât minciuni pentru copii!…

Nu-ţi mai pierde timpul cu poveşti

Pentru cei ce nu mai cred în ele…

Tu – e drept – n-ai fost decât aşa cum eşti,

Omul cu păpuşi de porţelan

Şi acadele…

Dar eu nu mai sunt copilul de-altădată,

Să mă-ncânt numai de chipuri ce se şterg,

Mie-mi trebuie-o femeie adevărată,

Nu femei-păpuşi de Nurenberg!…

Iată!…

Asta este tot ce-am vrut să-ţi spun…

Şi ţi-am spus, să ştii şi tu ce-aş vrea!…

Ţine minte,

Ţine minte, Moş Crăciun…

Şi la anul, dacă vii din nou, să-mi vii cu Ea!…

(1936)