„Sunt fiul pământului şi al cerului înstelat, dar sunt de leatul cerului. Vin la tine sfârşit de sete, dă-mi să beau din fântâna memoriei!“     Câţiva paşi despart umbra şi omul. Aici aerul e rarefiat, aproape că nu-i poţi spune aşa. E un fel de mers în genunchi, o încântare degeaba, nimic nu...
citește mai mult »